Cum m-a chemat la el Parintele Ilie Lacatusu

Parintele a stiut ca eu am nevoie de ajutorul lui, si iata cum m-a chemat la el. Acum 2 ani am facut o operatie grea, rezultatul histopatologic fiind unul dintre cele mai rele. Cu frica in suflet, fiind crestin ortodox, m-am lasat in nadejdea Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avand incredere ca numai El imi va arata calea si ce am de facut.

Nu peste mult timp, in vara anului trecut, am avut un vis ciudat: in casa parinteasca, pe casa scarilor, se cobora un sicriu in care era un barbat uscativ si care avea pe cap o caciula neagra, trasa pe frunte si peste urechi. Cand m-am trezit am incercat sa fac o legatura, sa gasesc un fir, o explicatie a visului ce l-am avut, dar fara niciun rezultat. Imaginea ma urmarea si, daca inchideam ochii, o revedeam intocmai. Am plecat la serviciu. Viata curgea normal. Dupa-amiaza, cand veneam catre casa, am mers la Carrefour sa cumpar alimente.

Cand am intrat in magazin, fara sa vreau, pasii m-au dus la raionul cu carti. Din mers, intr-unul din cosurile acelea imense, mi-a atras atentia o carticica, intoarsa cu coperta din spate deasupra, pe care era o fotografie cu un mort intr-un sicriu, uscativ la fata si cu o caciula neagra trasa pe fata si pe urechi, aidoma ca in visul meu. Am luat cartea in mana, am intors-o si am citit titlul: Viata, minunile si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu. Era singurul si poate ultimul exemplar. Ma astepta pe mine, astfel asezata ca sa recunosc imaginea din vis. Imediat am facut legatura cu visul ce l-am avut si am constietizat ca nu a fost intamplator si ca asta este si calea ce o am de urmat.

Am fost la Bucuresti, la moastele Sfantului Parinte Ilie si m-am rugat cu multa evlavie si credinta, multumindu-i ca m-a chemat la el sa ma ajute in necazul meu. In incheiere fac mentiunea ca pana la acel vis eu nu am stiut nimic de Parintele Ilie Lacatusu. Stiam, insa, de arestarile masive facute de comunisti din randurile intelectualilor si mai ales ale preotilor. Cred ca nici in tara mama a comunismului nu a fost atata prigoana, ura si teroare cum a fost in Romania.

Cu repect, Mihail.

Sursa: 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.