Dialog peste spatiu si timp cu parintele Ioanichie de la Frasinei

Nu stiu cum se face, dar la Frasinei ajung din ce in ce mai rar. Dar ca o compensatie, aud mai des vesti si primesc mai des sfaturi de la parintii de acolo decat inainte. Indemnuri si retete simple, dar mai ales atat de practice si de aplicabile, in hatisul acesta de teorii si de informatii lipsite de viata. 
De aceasta data a venit randul parintelui Catalin sa aduca vesti de la Frasinei, tocmai de la bunul parinte Ioanichie. Curios peste masura, mai ales dupa predica inspirata de ultima sa calatorie la Frasinei, l-am asteptat pe parintele Catalin cu reportofonul pornit, pentru a mai prinde cate ceva din cuvintele parintilor de acolo de sus, pe unde doar Maica Domnului isi mai poarta marunt pasii.
-Ce face parintele Ioanichie, parinte Catalin?
-Nu inceteaza sa ma impresioneze. Ca de fiecare data m-a impresionat primirea, un zambet cald, deschis, uman si intrebarea ”ce mai faceti, ce se mai intampla pe la oras”. Iar raspunsul meu a fost: aceleasi lucruri ca intotdeauna. Poate mai multe pacatele noastre, celor care venim aici, in manastire, pentru ca de fiecare data cand intram in manstire avem sentimentul acesta al unor poveri pe care le ducem si parintele face ca din primul cuvant, aceste poveri sa fie usurate. L-am luat pe parintele dupa Sfanta Liturghie si am coborat cu el la biserica de jos, unde, ca de obicei, ne-a spovedit. 
Au fost foarte multi oameni cu probleme si a zis pentru toti: ”sa stati la Molitve, voi face dupa ce spovedesc dezlegari”. 
-Despre ce v-a vorbit?
-Despre lumea aceasta, despre ispitele care sunt in calea Bisericii, in calea preotilor, despre felul in care incearca sa monopolizeze timpul Bisericii si al credinciosilor, timpul de rugaciune. Este nu o o viclenie a diavolului, pentru ca diavolul nu se mai ascunde, este un lucru atat de real, spunea parintele Ioanichie, ca acest razboi se da pe fata si lumea accepta cu usuratate programul vietii fara Dumnezeu, programul existentei conditionate de pacat. Dar, dincolo de toate spunea: ”cei care sunteti la rugaciune sa aveti intotdeauna nadejde, pentru ca aceste rugaciuni si dezlegari care sunt facute sunt totul, in ele e Împaratia lui Dumnezeu”. Si cu atat mai mult, daca omul ajunge sa se si spovedeasca, dar in primul rand sa nu minimalizam, spunea parintele, puterea sfintelor rugaciuni si adauga ”cei care participati la masluri, la rugaciuni sa va considerati niste oameni fericiti, multumiti, si sa va aratati aceasta stare de multumire”.
- E ceea ce ati vorbit si in aceasta seara la predica.
-Da. Pe de alta parte, sfaturile sale sunt intotdeauna echilibrate, mi-a spus sa nu exageram nici in actele credintei, sa incercam totusi sa nu ne aratam o anumita habotnicie, in lupta noastra, in societate, ci sa fim foarte precauti pentru ca vrasmasul ne poate intoarce din drumul nostru daca noi ne aruncam intr-o extrema a evlaviei. E mult mai permisibil vrasmasul la oamenii care isi asuma foate multa asceza, foarte mult post, foarte multe privatiuni, pentru ca ei nu sunt puternici sa duca postul si atunci nadajduind intr-un lucru care nu se implineste, vrasmasul ajunge sa le inoculeze faptul ca nu se intoarce in viata lor imediat binele pe care dansii l-au ”provocat” prin rugaciune si prin post. Deci, spunea parintele Ioanichie, scopul omului, al crestinului nu mai este dobandirea lui Hristos, comuniunea cu Hristos, ci este un scop realmente profan de multe ori. Chiar si, spunea parintele, chiar si la cei ce afiseaza si prin tinuta si prin atitudine o evlavie puternica. Acestia sunt de obicei intransigenti.

Victor Stoica
octombrie, 2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.