Dumitru Zamisnicu – un preot înflăcărat pentru Hristos
Share
Părintele Dumitru Zamisnicu mi-a marcat într-un anume fel copilăria. Fac parte dintr-o familie care a avut părinți foarte credincioși, dăruiți cu tot sufletul lor lui Dumnezeu. Erau nelipsiți de la sfintele slujbe în biserica parohiei și la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Copil fiind însoțeam permanent pe părinții mei la slujbele Bisericii, împreună cu ceilalți frați ai mei. În acel timp parcă toată zona Sucevei era mișcată duhovnicește de un preot care slujea într-o parohie de lângă Suceava: Chilișeni. Din toate părțile, de aproape și de mai departe, tineri și bătrâni, veneau să se adape din izvorul, parcă nesecat al învățăturilor Părintelui Zamisnicu.
Slujea cu lacrimi, iar în timpul sfintelor slujbe ieșea din Sfântul Altar în fața credincioșilor și, în genunchi, cu un patos de nedescris, o înflăcărare de om „cucerit de Hristos” vorbea mulțimilor. La câteva fraze întreba auditoriul: E limpede? Voia să se asigure că toți au înțeles. Apoi continua slujba până la următoarea ieșire la predică. Era ascultat cu evlavie și urmat de mulți. După scurt timp Părintele a trebuit să plece din acel sat. Nu am înțeles atunci de ce, dar mai târziu lucrurile s-au lămurit. Părintele era foarte urmărit de Securitate și se constatase că prea mulți îl urmau.
Am ajuns apoi la Seminarul Mănăstirea Neamț și acolo era încă vie amintirea Părintelui Zamisnicu. Fusese și aici pentru puțin timp profesor spiritual. Multora din cei pe care i-am găsit profesori, el le fusese duhovnic și spiritual. Vorbeau cu evlavie despre el și mai ales își aminteau de învățăturile practice pe care le primiseră de la Părintele.
Pr. Ioan Mihoc
Sursa: Mărturisitori http://fericiticeiprigoniti.net/
