Ieronim, românul lavriot

Toţi cei care au trecut vreodată pe la Marea Lavră l‑au cunoscut inevitabil şi pe părintele Jeronim. Spun inevitabil fiindcă, dacă nu‑l cunosc pelerinii, negreşit îi va fi recunoscut părintele de departe pe români şi‑i va fi întâmpinat cu mare dragoste la mânăstire, oferindu‑le toate informaţiile despre Sf. Athanasie şi ctitoria sa athonită.

Este singurul monah român din Marea Lavră (a mai fost încă unul, dar a plecat) şi bun lucru face, pentru că îi îndrumă pe pelerinii români întru cele sfinte lavriote. Cei care sosesc pentru prima oară aici nu ştiu că paraclisul cu icoana Maicii Domnului Cucuzeliţa stă îndeobşte închis şi că numai părintele Jeronim este cel ce îl deschide doar pentru ei (şi aceasta fiindcă el este cel care îl ajută pe ieromonahul grec ce slujeşte în faţa icoanei făcătoare de minuni).

Într‑un timp m‑am gândit că părintele nu are mare folosinţă din primirea aceasta de oaspeţi şi că doar aceştia mult se folosesc de îndrumările lui, dar, uitându‑mă la el şi la dragostea cu care le arăta românilor toate ctitoriile valahe şi moldave din Lavră, mi‑am dat seama că, de fapt, el este cel care are mai multă agoniseală din această iubire de aproapele, pentru că n‑a lăsat niciodată să treacă pe lângă el putinţa de a face un bine! Şi pentru că primirea de oaspeţi dumnezeiesc lucru este, mult i se va socoti lui aceasta în faţa Domnului!

Mereu senin şi răbdător, părintele are vorba alinătoare şi pentru aceasta i s‑a dat de multe ori ca ascultare să aibă grijă de monahii cei bătrâni şi bolnavi ai Lavrei.

Părintele Jeronim se bucură de mereu de celălalt, fiindcă ştie că de la celălalt îi vine mântuirea: „De cugetat la cele înalte – asta pot să fac şi singur; când vine vorba însă de iubire, am nevoie de celălalt. Ai văzut pe fratele, ai văzut pe Dumnezeu. Nu spune Sf. Apostol Pavel să ne facem părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând (Romani 12, 13)? Dacă iubim pe Dumnezeu, nu putem să nu iubim pe tot omul“. Adevăr a grăit părintele şi adevărat este că cel ce iubeşte pe aproapele nu mai iubeşte lumea şi nici răutate în el nu are.

Prieten cu toţi oamenii, dar cu gândul petrecând singur, de fapt părintele Jeronim, prin dragostea cu care îşi primeşte fraţii, se face mereu mai prieten al Domnului…

George CRASNEAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.