INTERVIU DESPRE MEDICINA ISIHASTĂ cu pr. arhim. Andrei Coroian

1.Ce înseamnă pentru dumneavoastră conceptul de Medicină Isihastă, propus de către Pr.Ghelasie Gheorghe, de la Mănăstirea Frăsinei, la începutul anilor ’90 ?

Arhim.Andrei – Este clar că ființa umană fiind duală, psihosomatică, are nevoi de o tratare adecvată atât a sufletului cât și a trupului, care nu pot fi luate niciodată separat. Învăţătura bisericii, tradiția și învățătura ascetică, duhovnicească, a avut în vedere sufletul, de unde conceptele: de hrană a sufletului (Care este Cuvântul lui Dumnezeu în diferite ipostaze, inclusiv Euharistie), respirație a sufletului,(adică rugăciunea neîncetată, simțirea prezenței lui Dumnezeu), sau băutura sufletului formată din bucuriile vieții duhovnicești.Dar nu a neglijat nici hrană și băutura sufletului, chiar dacă nu reies atât de vizibil,aceste învățături în Filocalie, Pateric, etc.

Părintele Ghelasie arată mai explicit, mai clar, această necesitate de a hrăni corpul într-un anume mod, cu produse vegetale, cerealiere, într-un climat de liniște, de isihie, de armonie cu Dumnzeu, cu natura și întreg mediul înconjurător. El merge mai departe, arătând importanța sacro-terapiei, adică importanța primirii unei hrane sfinte, care e o sfințenie în sine. Teologic vorbind, Părintele arată această importanță, evocând armonia primordială care era între spirit și materie, între suflet și trup, între om ca Chip al Lui Dumnezeu și creație, acesta fiind în mijlocul acesteia, prefigurând oarecum pe Hristos, Logosul Întrupat, care este centru, rațiunea și sensul fiecărui Chip de creaței.

Desigur așa cum spunea părintele Ghelasie, viața duhovnicească adevărată, frumoasă, nu spoate trăi decât printr-o recapitulare a originilor noastre. În Hristos, care recapitulează întreaga ființă umană și întreaga creație, nu doar se restaurează Chipul cel dintâi, dar are și posibilitatea și puterile duhovnicești (acestea sunt harurile sau darurile Duhului) de a se desăvârși și Îndumnezei.

 

  1. În ce context din Viaţa dumneavoastră, la-ţi întâlnit pe Pr.Ghelasie Gheorghe, sau scrierile sale?

Arhim. Andrei – Pe părintele Ghelasie Gheorghe, l-am întâlnit întâia oară la Mânăstirea Frăsinei, în anul 1995 sau 1996, eu fiind în acea vreme viețuitor la Mânăstirea Nicula. Mi-a plăcut vioiciunea lui, lumina feței și dezinvoltura cu care vorbea. Nu știam atunci decât foarte puține despre dânsul. Adevărata mea întâlnire cu Părintele Ghelasie,a fost însă după mutarea sa în lumina cerească, prin scrierile sale. Prin anii 2003-2004 cred, și mai apoi, am citit unele din scrierile părintelui și unele texte despre Sfinția sa, care mi-au plăcut foarte mult. Amintesc dintre ele : ,,Memoriile unui isihast ” ,,Avva Ghelasie Cuvântătorul de Dumnezeu” ,,Iubiitorul de Dumnezeu” ,, Dogmatica” ,,Iconarul Iubirii Dumnezeiești” și altele. Prin aceste cărți l-am descoperit și l-am iubit, aceasta și datorită evocările ucenicilor apropiați: părintele Valerian, teologul și poetul Florin Caragiu, pe care le-am citit sau auzit.

Sigur Avva Ghelasie a fost cu totul pătruns de Duhul Iubirii lui Dumnezeu, de pacea Să și de multă înțelepciune și știință. Opera în care se oglindește relația sa de iubire aprinsă,neostoită, față de Dumnzeu, întru multă lumină, înțelepciune și înțelegere, sunt cele peste o sută de imne și acatiste pe care le-a scris. Din ele și prin ele ne împărtășim și noi de iubire și lumina sa. Ele te introduc într-o atmosferă de adâncă taină, în liniștile și tăcerile cerești. Unele sunt de o adâncime, de o mare înălțime teologică și desăvarșită exprimare literară, ex. Acatistul Sfintei Treimi sau Acatistul Iubirii Dumnezeiești. Citindu-le simți acea bucurie de taină, uimire sfântă a sufletului pe care o simți citind Imnele Iubirii Dumnezeiești ale Sfântului Simeon Noul Teolog.

 

  1. Care a fost primul lucru pe care l-aţi aplicat în Viaţa, din învăţătura Isihastă, a Pr.Ghelasie sau a pustnicilor noştri carpatini?

Arhim.Andrei – Nu știu dacă am aplicat ceva special, pentru că aveam modalitatea aceasta ascetică și mistică (din Pateric și Filocalie) pe care am moștenit-o în tradiția monahală a Bisericii. Ce am remarcat și mi-a plăcut, a fost acest specific carpatin scos în evidență de Părintele Ghelasie. Știm că înaitarea în viața duhovnicească este cuprinsă în cele trei etape sau faze: curățire, iluminare și desăvârșire, potrivit gândirii alcătuitorilor Filocaliii, influențați desigur de gândirea filosofică grecească. Iar la pustnicii carpatini, Sfântul Neofit purtătorul de Icoană, și alții, această închinare iconică. Deci nu căutăm noi să ne înălțăm prin teorie și iluminare, la vederea de Dumnezeu, la răpire în rai și la unire cu EL, ci în închinare, în chip iconic, atragem pe Dumnezeu cu harul Său să vină la noi, peste noi și în noi. Acesta este specificul spiritualității românești, carpatine.

 

  1. Care credeţi că e cel mai important aspect de reţinut şi urmat din Medicina Isihastă?

Arhim.AndreiCred că trebuie luat exemplul extraordinar al trăirii ascetice al Părintelui Ghelasie și al învățăturile sale, chiar dacă nu sunt ușor de aplicat. Într-o lume în care datorită şpriţului secular, chiar cei botezați creștini, au pierdut deprinderea, sensul și valoarea ascezei, este un fapt fundamental această deprindere, în vederea creșterii și înaintării duhovnicești. Desigur la performațele ascetice și trăirile duhovnicești, isihaste se ajunge greu, și cred că foarte puțini se încumetă. Dar vorba Părintrului Cuvios Sofronie, de la Essex, un creștinism fără asceză, fără conoaștere dogmatică și nebisericesc, în fapt nu există și nici nu poate exista.

 

  1. Cine este Omul, şi ce ar putea deveni din punct de vedere al viziunii creştin-ortodoxe?

Arhim.Andrei – Omul este așa cum învață Dogmatica, coroana creației divine. Este singura făptură creată într-un mod aparte, plăsmuit de Creator cu palmele Sale, dar ceea ce îl face diferit de restul făpturilor și îl ridică, deasupra tuturor, este Duhul (Sufletul) care l-a primit prin Suflare Dumnezeiască, care este Chipul Dumnezeului în Sfânta Treime și Iubire.

Acest chip, care cuprinde cele trei mari părți ale sufletului: rațiune, iubire și voință, îi dau posiliblitatea să devină ceea ce trebuie să devină: asemenea cu Dumnezeu. Drumul de la Chip la Asemănare, pe care trebuie să-l parcurgă, nu îl poate face decât sinergic, printr-o conlucrare cu Dumnezeu, cu ajutorul harului Său, dar în egală măsură trudind și respectând cu strictețe și atenție, poruncile lui Dumnezeu și regulile ascetice ale vieții duhovnicești.

 

  1. Care e sensul Vieţii Omului?

Arhim. Andrei – Așa cum am spus mai sus: Îndumnezeirea ! Ridicarea prin virtuți și prin harul Duhului Sfânt,la asemănarea cu Dumnezeu, spre a trăi cu El într-un dialog etern al iubirii, zice părintele Stăniloae. Numai cei care se aseamănă se iubesc și se unesc deplin, putând trăi în această unire o veșnicie fericită.

 

  1. Cum pot urma oamenii această învăţătură Isihastă, în contextul multitudinii de informaţii şi tentaţii existente peste tot?

Arhim.Andrei – Oamenii pot urma această învățătură isihastă, pentru că este de fapt o poruncă dumnezeiească pe care trebuie să o urmăm. Neîncetat vă rugați ! scrie sfântul Apostol Pavel ( I Tes. 5.7). Căutaţi pacea cu toţii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul,( Evrei 12.14). Iar Sfântul Serafim din Sarov îndeamnă să găsim pacea sufletului prin dobândirea Duhul Sfânt și așa mulți din jurul nostru se vor mântui.

Tentații și informații greșite au fost întotdeauna, știm bine această. Dar Dumnezeu nu se schimbă, harul, prezența și ajutorul Său e același în toate timpurile și locurile. Noi oamenii în general, cu atât mai mult noi creștini, suntem datori să cunoaștem și să împlinim poruncile și legile dumnezeiești care aduc fericirea și mântuirea noastră. Dacă pentru o profesie omenească, pământească, trecătoare (medici, profesori, ingineri) studiem zeci de ani, ne împlinim mai mult sau mai puțin în munca noastră, pentru singura profesie care trece pragul veșniciei, cea de creștin, cu atât mai mult trebuie să studiem și să muncim.

 

  1. De ce credeţi că sunt atraşi oamenii spre practicarea Rugăciunii Inimii?

Arhim. Andrei – Oamenii, creștinii sunt atrași spre rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus, pentru că intuiesc apriori, uneori chiar fără să știe că împărăția lui Dumnezeu, este înlăuntrul lor (Luca 17.21), în inima lor. În inimă se cultivă și cele bune și cele rele. Inima, spun Părinții, este sediul tuturor gândurilor, energiilor și sentimentelor, iar cămara sau altarul inimii, este locul unde trăiește și poate fi găsit Mântuitorul Iisus Hristos, Mirele ceresc al sufletului, prin care intrăm în comuniune de iubire cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, dobândind multă bucurie și fericire.

 

  1. Cine poate să practice Rugăciunea Inimii şi cum credeţi că ar trebui să se procedeze?

Arhim. Andrei - Orice creștin ortodox botezat. Rugăciunea de toată vremea, ajută sufletul să găseacă pacea, bucuria, iubirea, puterea de a ierta, de a răbda și îndura nedreptăți, prigoniri, de a răspunde răului cu bine, dar ea trebuie făcută în cadrul vieții liturgice bisericești, cu spovedanie regulată, împărtăşire cu Sfintele Taine, cu sfatul duhovnicului. Omul este o ființă Liturgică (lăudătoare de Dumnezeu, precum sunt și îngerii), dar aceasta, într-o stare de comuniune și iubire.

Noi facem parte fiecare, dintr-o familie duhovnicească, dintr-o comunitate Euharistică, care este Biserica și parohia sau mânăstirea de care aparținem. Rugăciunea inimii, ne este dată pentru a păstra această stare Liturgică de har, din biserică, și în afara ei. Ceea ce facem la Sfânta Liturghie, când îmbrăţişăm duhovnicește și ne rugăm pentru toată lumea, trebuie să continuăm în viața de zi cu zi. Rugăciunea lui Iisus, trebuie să ne ducă la mai multă iubire, la lipsă de egoism, la mai multă milă și înțelegere față de frații noștri.

 

  1. Ce sfat aţi da oamenilor şi tinerilor în special, care sunt în căutarea lui Dumnezeu?

Arhim. Andrei - Cine caută găsește ! Cine bate i se va deschide !

Să fie sinceri în primul rând ! Iar în al doilea rând să fie stăruitori, să caute până la capăt. Iar capătul poate fi peste zece, douăzeci de ani, la sfârșitul vieții sau în veșnicie.

Să se roage mult ! Să se roage sincer !

Să învețe și mai ales să înțeleagă textele slujbelor bisericești, care ascund în ele toată bogăția împărăției lui Dumnezeu.

Să citească regulat textele Evangheliei, și explicarea lor de către Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Teofilact de Ohrida.

Să cunoască bine Catehismul, învățătura de credință, Patericul, Viețile Sfinților, Zbornicul, Filocalia. Să citească cărțile Sfântului Nicolae Velimirovici: Proloage de Ohrida, Cateheze, Tâlcuiri, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi.

Să citească experiențele unor convertiţi sau trăitori contemporani: ex. Jurnalul Fericiirii, cartea părintelui Nicolae Steinhardt; Scrierile Sfântului Siluan și ale ucenicului său, Cuviosul Sofronie Saharov. Pelerinul Rus, Viața și scrierile Sfinților Simion Noul Teolog, Grigore Palama, Paisie Aghioritul sau a unor Cuvioși contemporani: Gheron Iosif, Daniil Tudor, Serafim Roşe, Arsenie Boca, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Dometie Manolache, Teofil Părăian, Paisie Olaru, Ioanichie Bălan, Sofian Boghiu, Ioan Iovan, și mulți alți.

De asemenea sunt folositoare jurnalele celor ce au pătimit în închisoare sau ale unor convertiți contemporani.

  1. Dacă tot mai mulţi tineri, s-ar îndrepta spre trăirea autentică a valorilor creştine, ce impact credeţi că ar putea avea acest lucru, asupra societăţii şi a viitorului lumii în care trăim?

 

Arhim. Andrei – Un impact bun, pozitiv. Lumea aceasta a fost o grădină a raiului înainte de păcatul primilor oameni și va deveni din nou rai. Sfârșitul lumii așa cum o știm și o vedem noi acum este de fapt sfârșitul răului. Prin credință, rugăciune și milostenie, binele, lumina, adevărul, puritatea, credința, blândețea, sfințenia, vor triumfa.

Iar în această biruință noi suntem implicați direct. Dumnezeu oricum va birui, dar în acestă biruință suntem (este bine să fim) părtași și noi, care ne-am îmbrăcat în hainele dreptății (Efeseni 6.11) la Sfântul Botez, care purtăm în suflet darurile și roadele Duhului Sfânt: (cf.Galateni 5.22) iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, blândețea, înfrânarea, curăția, credincioșia. Prin acestea purtăm în  ființa noastră, libertatea de fii ai lui Dumnezzeu și moștenitori ai împărăției Sale.

 

 

  1. Cum vedeţi dumneavoastră viitorul ţării noastre şi a lumii în general?

 

Arhim. Andrei – Văd un viitor cu Dumnezeu, în care oamenii să trăiască prin credință în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Un viitor fără Dumnezeu nu există și nici nu poate exista, căci viața fără Dumnezeu este moarte pentru orice suflet și autodistrugere pentru țări și popoare. Desigur nu întotdeauna, oamenii în general și chiar creștinii, îl caută pe Dumnezeu, să-I asculte poruncile, să-I mulțumească, să-L laude, atunci când sunt în bunăstare, sănătate și bucurie. Dar când se evită constant acest lucru, apar bolile, necazurile, sărăcia, neînțelegerile și atunci, de nevoie oarecum, oamenii se întorc la Dumnezeu. M-a surprins plăcut un fapt întâmplat la Spitalul de Oncologie, unde am mers să spovedesc și să împărtășesc un bolnav. Toți din salon (5-6 persoane) au dorit să se spovedească și să se împărtășească. Vorba unui doctor: la secția reanimare nu există atei, necredincioși.

 

Așa în concluzie, cred că, de voie de nevoie, țara, omenirea, se va întoarce la Dumnezeu, pentru a fi fericită cu adevărata fericire, care vine din ascultarea de Dumnezeu, din împlinirea poruncilor Lui. Nu avem altă șansă !

Suntem ai Lui, suntem creați să trăim o veșnicie fericită cu El, și ce bine ar fi să conștientizăm acest lucru de bună voie, în bucurie și fericire. Dar dacă o facem când vin necazurile, să ne bucure și atunci. Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă.( Efeseni 4.5) ne îndeamnă apostolul, căci Tatăl ceresc ne dă cu bucurie, din iubire nesfârșită, Împărăția Sa (cf. Luca 12.32) așa cum ne-a spus-o însuși Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

 

 Anca REVNIC 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.