LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

Ioannikios Simonopetritul

Share

Ioannikios e un monah aristocrat. Aerul său de nobleţe poate fi dat şi de statura sa impunătoare, dar eleganţa în mişcări şi gesturi cu siguranţă e nativă. Mai târziu, ascultând Agni Parthene, mi-am dat seama că Dumnezeu l-a înzestrat şi cu un glas divin.
Când îl vezi, te întrebi cum se face că un asemenea bărbat a iubit înstrăinarea… „Este primul lucru pe care trebuie să-l faci, dacă vrei să-L trăieşti pe Dumnezeu. Cât timp trăieşti cu toate cu care te-ai obişnuit, Dumnezeu îţi va fi neîmpărtăşit. Şi aşa cum Domnul a venit pe pământ ca să-l ducă pe om la cer, tot astfel şi noi trebuie să părăsim «cele ale noastre» ca să-L găsim pe Dumnezeu” – zice Părintele Ioannikios. Şi tot de la el am învăţat că cea mai bună interpretare a Sf. Scripturi este Smerenia. Şi cunoscând asta, te poţi folosi şi de tăcerea monahilor aghioriţi.

Se spune că şi tatăl său este călugar în Athos, iar mama sa este închinoviată la o mânăstire grecească, metoc al lavrei Simonospetras, şi mai are o soră care, de asemeni, şi-a închinat viaţa lui Hristos…
Şi tocmai când îţi iei inima-n dinţi şi te pregăteşti să discuţi cu un nobil, el îţi zîmbeşte – şi când face asta, orice urmă de stânjeneală dispare, pentru că zâmbetul lui respiră bunătate şi răspândeşte seninătate în jurul său şi înlăuntrul tău.
L-am cunoscut când l-am rugat să mă ducă la Părintele Macarie – simonopetritul francez care a scris Triodul explicat – şi la care se ajungea greu, fiindcă biblioteca de care se ocupă se află la câteva etaje mai jos, în stâncă.
Acum vreo 2 ani, părintele avea ascultare la arhondaric şi, mergând noi în număr mare (16 pelerini), ne-a tratat cu o kerasma – care include de obicei un lukum (rahat), un pahar mare de apă, un păhărel de uzo şi o cafea (pentru întremare după oboseala călătoriei) – şi apoi ne-a arătat mânăstirea. După ce ne-am închinat, am sărutat mâna stângă a Mariei Magdalena (caldă şi acum, după 2000 de ani!) şi-am privit hăul de sub picioarele noastre, de pe balcoanele mânăstirii lui “Simon de pe piatră”.
Am vrut să plecăm, dar Părintele Ioannikios m-a chemat la arhondaric şi mi-a dat 17 plicuri ce conţineau tot atâtea icoane şi CD-uri cu muzică psaltică. Mirându-mă de numărul de daruri, l-am întrebat de ce ne-a dat un plic în plus, iar părintele mi-a răspuns că unul este pentru Părintele Petroniu de la Prodromu: un mic semn de preţuire pentru cel care – zicea el – , pe lângă că este un mare teolog, este şi un mare ascet…
Ioannikios e un monah ce răspândeşte bucurie şi-ţi aduce aminte de cuvintele Hrisostomului: „Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l scoate din bucuria lui”.

George Crasnean

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *