Mai bine aşa decât invers!

Acelaşi părinte din Făgăraş, Cornel Ursu, neîntrecut povestitor, are în tolbă o altă istorioară cu părintele Teofil Părăian. Se afla deseori în preajma vrednicului arhimandrit, ca preot tânăr, ucenicind prin mânăstire. De dragul părintelui Teofil, evident…

Azi aşa, mâine aşa, tânărul preot de mir trebăluia într-o zi prin chilia arhimandritului de la Sâmbăta de Sus. Se găsea într-o stare de veselie temperată, uşor îngândurată chiar. Părintele îl „adulmecă”, îi simte veselia, dar şi neliniştea. Ca şi cum o întrebare nerostită plutea în aer… Cu tactul său binecunoscut, îşi întreabă ucenicul aşa, pe ocolite: „Dragă, îmi pari vesel”. Ucenicul, înţelegând că bătrânul l‑a „citit”, îi răspunde cu nevinovăţie, direct: „Da, prea cuvioase, sunt vesel. Şi asta pentru că sunt invitat la o cununie, într‑un sat. Sunt oameni de ispravă, pentru care mă bucur mult, aşa că mă voi duce”. „Foarte bine, dragă, foarte bine. Mergi”. Atât a vorbit avva Teofil, şi şi-a văzut de ale sale. Dar era clar că mai era ceva…

După ce se mai scurse o vreme, care părintelui „invitat” i se păru o veşnicie, arhimandritul slobozeşte iarăşi vorba, considerând că tensiunea a atins limitele de sus. Zice avva: „Şi cum te-ai gândit tu să te îmbraci la nuntă?”. Atât a aşteptat bietul părinte Cornel. Părea că L-a prins pe Dumnezeu de un picior, căci nu ştia cum să aducă vorba şi să-l întrebe pe bătrân acest lucru care-l frământa. „Chiar aşa, preacuvioase, voiam să vă întreb, dar nu prea ştiam cum…”. Bătrânul tăcu o clipă; se gândea. Apoi vulcanul a erupt, în stilul caracteristic: ”Dragă, decât să te îmbraci în popă şi să te porţi ca un mirean, mai bine te îmbraci în mirean şi te porţi ca un popă!”. Părintele Cornel Ursu a coborât fericit în sat; enigma se dezlegase simplu şi firesc, exact ca în Pateric…

(R. B.)