LOADING

Type to search

O figură insolită a monahismului românesc: Părintele Ghelasie de la Frăsinei

Marii duhovnici ai neamului

O figură insolită a monahismului românesc: Părintele Ghelasie de la Frăsinei

Share

Într-o conferinţă memo­rabilă care a avut loc în amfiteatrul mare al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, acto­rul şi mărturisitorul creştin Dan Puric făcea următoarea afirmaţie: „Părintele Ghela­sie, acest mistic de talia unui Meister Eckhart”… Afir­ma­ţia era menită să-i intrige pe tinerii studioşi într-ale teo­logiei asupra anvergurii du­hovniceşti a unei opere şi personalităţi fascinante.
Părintele Ghelasie de la Frăsinei e poate cea mai insolită figură a monahismului românesc. Atât opera, cât şi personalitatea sa au meritul de a fi inconfundabile. Nota aceasta de singularita­te poartă însă „stigmatul” unei anumite suspiciuni…
Ceea ce surprindea întâi de toate la Părintele Ghe­­lasie era înfăţişarea sa atât de atipică unui context mo­nastic altminteri atât de se­ver ca Frăsineiul („Athosul românesc”): un chip de o expresivitate vie, aproa­pe duios, refuzând par­că să îmbătrânească, străbătut de o umbră de melancolie pe un fond de seninătate co­pi­lă­rească; un chip aproape trans­parent şi tocmai prin asta, de neuitat.
„Nu pot gândi, scrie sau vorbi despre Părintele fără să plâng”, mărturisea ucenicul de la Frăsinei al Părintelui Ghelasie, monahul Valerian (fos­tul actor Dragoş-Vasile Pâslaru). Dacă prezenţa Pă­­rintelui purta amprenta aces­tei duioşii, opera sa misti­co-teo­logică avea să suscite în timp destule reacţii de aversiune, din partea celor care n-au avut răgazul (sau capacitatea) de a-i asimila în­ţelesurile. Pentru aceştia, cărţile Părintelui Ghelasie au constituit mereu o „piatră de poticnire”.
Să fim oneşti: până foarte recent, opera Părintelui a circulat în condiţiile cele mai improprii. Broşuri improvizate, plachete, cărţi cu hârtie de o calitate îndoielnică, au constituit tot atâtea impedi­men­te în calea unei juste re­ceptări. Nemaivorbind de dificultăţi imanente cum ar fi: încărcătura ideatică a fra­zei, accentuarea (uneori for­ţa­tă) a cuvintelor, reveni­rea constantă la aceleaşi con­ţinuturi de gândire etc.
Din fericire, lucrurile au început deja să se schimbe! Era şi timpul, dacă ne gândim la miza din spatele acestei opere atât de puţin (sau denaturat) cunoscute. Începând din 2004, Editura Platytera a venit parcă în întâmpinarea celor care aşteptau, cu încredere şi răbdare, o punere adecvată în valoare a operei Părintelui Ghelasie.
Abia acum, după ce au ieşit de sub tipar, în condiţii gra­fice remarcabile, emoţio­nantele volume de mărturii, împreună cu primele „caiete isihaste” (Memoriile unui Isihast, I-II, Medicina Isi­has­tă, Dialog în Absolut, Scrieri Isihaste, Isihasm), putem spune că începe să prindă contur în ochii noştri, o operă perfect închegată şi structurată în jurul marilor teme ale isi­hasmu­lui: gestul iconic, ener­giile di­vine necreate, lim­­bajul mis­tic, sacroterapia, practi­ca isihastă, dimensiunea li­tur­gică a existenţei, transfigurarea omului în unire cu Dumnezeu, relaţia duhovnic-ucenic etc.
Încercarea de a articula un „specific isihast carpatin” şi-a aflat astfel un răspuns pe măsură. Avem, iată, suficiente motive să fim încrezători în destinul acestei opere în contextul teologic actual…

Alexandru Valentin CRĂCIUN

Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *