Stiri Generale / Evenimente

Cuviosul Sofronie Saharov a fost canonizat

Lumea Credintei 28 noiembrie 2019

Sfatul sfântului de a nu deznădăjdui, chiar în situații disperate, este rezumatul întregului creștinism. Durerea sufletească este insuportabilă, însă tocmai din această durere se naşte puterea rugăciunii. Suspinele venite din adânc vor atinge înălţimile veşniciei. Învierea este o realitate existenţială.

Aşa cum vorbim noi acum la telefon, aşa să vorbeşti cu Dumnezeu, ca şi cum ai ridica receptorul, să-I spui ce vrei pe direct. Să ai totdeauna linia deschisă, să nu rupi niciodată firul acesta.
La un moment dat omul se maturizează, ştie multe şi întâmpină lucrurile cu vitejie[1]. Ia hotărâri singur şi nu greşeşte. Rugăciunea trebuie să aibă locul cel dintâi în viaţa noastră şi toate vor merge bine.
Dacă un preot dă o bombonică unui copil, asta este o lecție de teologie, e începutul formării teologice[2]. E bine să se obișnuiască copilul să facă și un efort. Fă în așa fel încât copilul nu numai să facă un efort, ci și să iubească efortul (când copilul preferă să sară după bomboană, pentru că i se părea mai amuzant, decât să o primească pur și simplu).
Actualmente, pe întregul pământ sunt răspândiţi oameni care caută răspunsuri la întrebările lor. Setea duhovnicească nepotolită a multora este, iată, un eveniment cu adevărat tragic. Nu puţini sunt cei care stau la limita deznădejdii. Fiecare dintre aceştia, în măsura lui, în adâncurile duhului lui, suferă din pricina absurdităţii vieţii contemporane[3]. Aceştia sunt nemângâiaţi în amărăciunea lor; sforţările personale sunt insuficiente pentru a se elibera din lumea confuziei de care sunt cuprinşi şi pentru a-şi concentra mintea la ceea ce este mai important.
Dumnezeu dorește să petrecem veșnicia împreună cu El[4].