LOADING

Type to search

O marturie despre Parintele GHELASIE GHEORGHE de la Frasinei

Marii duhovnici ai neamului

O marturie despre Parintele GHELASIE GHEORGHE de la Frasinei

Share

Mă iertaţi, vreo 37 de ani nu am crezut în Dumnezeu… Vă vine să credeţi? Nu se poate aşa ceva… Ba da… Uite că se poate… Boala mea cea mai gravă este egoismul…

În 1979 am absolvit Facultatea de Electro secţia Electroenergetică, dar abia în 1989, în Piaţa Operei, cu faţa spre Sfânta Catedrală, în genunchi, cu lacrimile curgându-mi pe faţă, într-o zi de miercuri 20 decembrie 1989, îngânam, după cineva care din balconul Operei rostea Tatăl nostru, pe care spre ruşinea mea, nu-l ştiam… Lucram pe atunci la Comtim, din 1980 şi odată cu libertatea câştigată, m-am apucat să fac Rotax (taximetrie) şi-n două zile făceam salariul pe care îl primeam la Comtim…

Asta mi-a împietrit inima şi-am devenit câine nu om… Îi „loveam” pe clienţi cu modul parşiv de a pune problema plăţii cursei; la întrebarea „Cât costă?”, le spuneam „Cât vreţi dumneavoastră”… şi pentru că nu ştiau să aprecieze, apoi le spuneam un preţ de cădeau pe spate. Şi uite aşa am jecmănit o grămadă de oameni care nu se gândeau la ce jigodie de om aveau să intre în maşină… căci dacă ar fi ştiut n-ar mai fi urcat…

Am început taximetria în februarie 1990, iar prin septembrie eram foarte obosit, căci programul era scularea la 5:30, la 6:10 era cursa pentru Comtim, iar la 17:30 reveneam de la serviciu. Mâncam ceva şi mă culcam, iar apoi ieşeam pe traseu până pe la ora 24:00 sau 01:00, iar a doua zi de la capăt…

Zice soţia: „Ar trebui să faci o radiografie la plămâni, să mergem la Policlinica cu plată”. Zis şi făcut şi-mi spune medicul: „Cum de mai trăieşti? Plămânii dumitale sunt plini de materii pulverulente. Pe unde mai respiri?” Când îţi pune cineva o asemenea întrebare bineînţeles că rămâi blocat… Păi, cât poate trăi un om fără să respire? Un minut, două, hai 5… Oricum foarte puţin… „Fumezi?”, mă întreabă medicul bătrân, examinand radiografia… „Nu” „Dar eşti tuberculos?” „Nu” „Dar părinţii tăi sunt tuberculoşi?” „Nu.” „Lucrezi în mină?” „Nu” „Dar unde?” „La Comtim, la FNC-uri.” „Şi ce se face acolo ?” „Păi, se macină porumb, orz, ovăz”… îi zic eu. „Aaa, e clar, dom’le. Ai inhalat praful acela şi uite, plămânii dumitale sunt plini de materii pulverulente. Pe unde mai respiri?” Parcă mi-a tras una cu măciuca în cap… „Du-te la ASCAR, la boli profesionale să te pensioneze”… Am plecat la spitalul ASCAR şi am vorbit cu medical de la etajul II care se ocupa de bolile profesionale… „Trebuie să repetăm analizele”, îmi spune medicul. (Cum să iasă statul român vinovat, că subsemnatul trebuie să-şi pregătească copârşeul (sicriul)?) După radiografia făcută aici îmi spune: „Era voalat filmul care l-aţi făcut la Policlinica cu plată… N-aveţi nimic la plămâni. Dar mai staţi pe aici, să vă mai investigăm.” După 3 zile îmi spune: „Ştiţi, aveti o hepatită cronică activă, dusă pe picioare”… Adică, „din lac în puţ…” Tot trebuie să-mi pregătesc sicriul… Şi uite aşa am ajuns să mă întreb care este sensul vieţii?

preot Constantin Dibos.

Ne naştem ca să murim? Dar este absurd… Şi atunci ce sens are viaţa? Ce urmează după? Acestea sunt întrebări existenţiale pe care fiecare om, mai devreme sau mai târziu, ajunge să şi le pună… Pe vremea aceea căutam mereu ceva nou, ceva…. Nu ştiam ce caut, dar eram la un curs de parapsihologie unde învăţam despre dedublare, adică ieşirea sufletului din trup şi călătoriile astrale… Venise un yoghin din Filipine, de la care primisem o mantră, adică nişte cuvinte, care spuse pe inspiraţie şi expiraţie, te puteau uni cu Dumnezeu… Care Dumnezeu? Că eu nu credeam în Dumnezeu pe vremea aceea… Dar, fiind trimis de acel medic la Avrig, la un sanatoriu, unde urma să mă refac, pentru problema ficatului, am început să spun acea mantră, ca să mă conving dacă există Dumnezeu sau nu… Trebuia să-mi concentrez atenţia pe chakra din moalele capului şi am tot zis mantra, până când într-o seară am simţit o durere în moalele capului, de parcă m-ar fi călcat cineva pe cap… Atunci, m-am oprit din a mai zice mantra şi am recunoscut că există „ceva”, acolo sus, nişte energii cosmice, ceva…

Dar nu am putut zice că există Dumnezeu…, ci doar ceva care ne conduce… Din această mocirlă în care mă aflam m-a scos un călugăr… Cum? Venise cineva la parapsihologie cu nişte reviste numite „Arhetip”, în care se aflau numeroase articole despre yoga, dar şi un mic articol al unui Părinte din Mănăstirea Frăsinei, Părintele Ghelasie, care zicea la sfârşitul articolului că cine doreşte să cumpere o carte numită „Memoriile unui isihast” să trimită 100 de lei la Bucureşti, la o anumită adresă. Şi am trimis şi eu…

Peste o lună primeam cartea în care zicea să spui o rugăciune scurtă, mai des ca respiraţia. Această rugăciune suna cam aşa: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul!” Şi am început s-o zic, înlocuind mantra cu această rugăciune. Dar pe vremea aceea nu ştiam ce puternică e rugăciunea unui călugăr şi nu ştiam că acest călugăr s-a rugat ca toţi cei care îi vor cumpăra cartea să treacă pe la mănăstirea unde se află el, ca să-i cunoască…

Şi aşa am ajuns şi subsemnatul să intre chiar în mănăstirea în care se afla acest călugăr,… Aşa că ne-am spovedit eu şi soţia pentru prima dată în viaţă. Era prin 1991… Când m-am apropiat de el mă gândeam: „Ce se îmbracă ăştia în negru?”, la care Părintele care citea gândurile îmi spune: „Noi ne îmbrăcăm în negru, dumneata în albastru. Asta n-are nici o importanţă”. Eu eram îmbrăcat în blugi… Dar eu nu îl întrebasem, ci doar gândisem întrebarea… Abia când am ieşit din mânăstire am realizat că el de fapt citea gândurile… Ce ruşine m-a cuprins atunci… Când m-am apropiat de el am simţit nevoia să cad în genunchi şi să-i sărut mâna. „Lasă tăticule, că şi eu sunt om”… „Părinte, e bine să merg la parapsihologie? Acolo ne învaţă să scoatem sufletul şi să facem călătorii astrale”… „Până acolo aţi ajuns? (adică, mai era puţin şi-mi rupeam gâtul…) Nu e bine, tăticule”, mi-a zis Părintele cu duhul blândeţii. „Altceva e să provoci tu şi altceva să ţi se dea în vis”… Şi aşa m-a convins să renunţ la aceste şedinţe de parapsihologie care mă duceau la spiritism. Asta după o discuţie cu proful, în care îi arătam acestuia că şi lui Mircea Eliade i-a fost dat în somn şi nu şi-a provocat el, acea „ieşire” a sufletului din trup. A propos! Acestui „prof”, un „duh” al lui Eminescu îi dicta versuri pe care Eminescu nu le-a scris niciodată… Acel „duh” era un drac (Doamne iartă-mă!)

Şi aşa uşor, uşor, prin citirea Bibliei şi frecventarea Bisericii l-am întâlnit pe dirigintele de la liceu, care conducea corul bisericii şi care mi-a zis să vin să-l ajut. (Dumnezeu să-l ierte!) Am învăţat astfel alte cântări, divine, care mi-au umplut sufletul de bucurie şi ori de câte ori aud altele asemenea, bucuria auzirii lor îmi umple sufletul, care altfel era gol. Prin Taina Sfintei Împărtăşanii L-am primit şi-L primesc mereu pe Hristos, Una din Cele Trei Persoane ale Unei singure Fiinţe, numită Dumnezeu şi aşa trec cu mila Maicii Domnului peste toate necazurile vieţii, pentru a câştiga o altă viaţă, viaţa veşnică, în care vom intra o dată cu toţii, fiecare la vremea lui… Şi aşa viaţa aceasta are un sens şi anume acela de a dobândi cealaltă viaţă, veşnică.

Cam aşa s-a întâmplat cu subsemnatul şi cu aprinderea luminii, pentru a vedea ce este în mine şi vă rog să mă credeţi, că m-am cam îngrozit de ceea ce am văzut… Dar avem nădejde la mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului… Iertaţi-mă dacă am fost cam lung în exprimare… Acum plătesc cei 37 de ani de necredinţă prin fiul meu, care e bolnav psihic (diagnosticul – tulburări de personalitate), un fel de început de schizofrenie…, dar mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate… Mai bine să-mi plătesc aici păcatele decât dincolo… Iertaţi-mă, vă rog încă o dată, dacă v-am supărat cu ceva… şi mulţumim încă o dată… pentru tot şi toate…

Preot Constantin Diboş

Blogul Părintelui Constantin se poate accesa aici.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

You Might also Like

2 Comments

  1. cristina chit 16 martie 2016

    va multumim ca ni l-ati adus pe parintele ghelasie in suflete!

    Răspunde
  2. Costinica 11 mai 2018

    Multi intreaba daca Homosexualii, pot fi iertati si mantuiti ?
    -Sa lasam raspunsul oamenilor, sa cautam raspuns in Biblie, care este Cuvantul lui Dumnezeu!
    Dumnezeu este Dragoste! El nu trimite pe nimeni in iad, El vrea sa opreasca pe om, sa nu ajunga in iad!
    Despre iad, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: „acolo este plansul si scrajnirea dintilor!(Matei 14.42)
    Homosexualii, curvarii, hotii, mincinostii, talharii, criminali….sunt iubiti de Dumnezeu si El vrea sa-i primeasca, sa-i ierte, sa-i mantuiasca, daca ei vor!
    Dumnezeu asteapta pe omul pacatos pana in ultima zi, pana la ultima suflare!
    Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul, ne spune: „…pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara!”(Ioan 6.37)
    La Dumnezeu nu exista „pacate mari” sau „pacate mici”!
    Este scris: „Sufletul care pacatuieste, acela va muri!”(Ezechiel 18.20)
    Poate nu esti homosexual, dar esti curvar! Poate nu esti curvar dar esti mincinos….!
    Domnul Iisus Hristos ne spune: „Toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si pucioasa, adica moartea a doua!”(Apocalipsa 21.8)
    -Atunci cine poate sa fie mantuit???
    -Dupa Dreptate, Nimeni!!!
    Dar Dumnezeu care este drept, dar si plin de dragoste, a gasit un mijloc de a salva omenirea!
    Acum 2000 de ani, a trimis in lume pe Fiul Sau, ca El sa primeasca pedeapsa pentru pacatele intregii omeniri si sa ne rascumpere pe noi din pedeapsa vesnica!
    Astazi orice pacatos poate sa-I multumeasca si sa fie primit, iertat, mantuit, daca vrea!
    Dumnezeu asteapta pe orice pacatos ca sa-l ierte si sa-l mantuiasca!
    Nenorocirea mare este, ca oamenii amana intoarcerea lor la Dumnezeu asteptand: o varsta mai inaintata, mai mult timp liber, inima sa fie mai bine dispusa, sa se hotarasca si cei de langa noi….si Moartea ii ia nemantuiti!

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *