O zi de joi ca oricare alta… (Amintire de la Frasinei)

Mi-am adus aminte de Frăsinei. Dialogul cu Părintele Ioanichie a fost blând şi uneori stânjenitor pentru mine. Din Frăsinei lumea se vede altfel, timpul e mai scurt şi poate că tocmai de aceea cei „înţelepţi” sunt atât de îngăduitori.
Mă frământă soarta Ardealului. Părintele îmi spune că neamul nostru va fi tot mai încercat. Că tot ceea ce se face la suprafaţa este doar la suprafaţă.
Întrreb:
– Şi iubirea?
– Da, uneori e prea complicată. Multe vorbe şi prea puţine fapte. 
– Să-i iubim pe cei de alte confesiuni?
– Desigur! Dar, nu poţi avea o prea mare încredere în dragostea lor. Credeţi că dacă noi ne vom uni cu alte biseric şi ei vor ceda ceva din doctrina lor. Va fi ceva aşa mai mult la suprafaţă. Ei vor rămâne cum sunt, noi cum suntem.
-Cum să iubim?
– Din toată inima. Numai aşa, dacă suntem în stare, dacă nu mai bine să nu ne apropiem de locuri unde iubirea nu e posibilă. Fiecare îşi trage la urma urmei interesul. Să fim însă buni cu toţi.

Catalin Dumitrean