Părintele Gheorghe SANTA, omul bucuriei, este modelul. Duhovnicul este ghidul bucuriei noastre veşnice. Parohul Aşchileului clujean vrea să ne mîntuim, împreună cu sfinţii. Să Îl vedem pe Hristos pe Cruce! Suntem cruţaţi, deoarece omul bucuriei salvează cetatea. Triştii sunt orfani de Tatăl bucuriei. Redobândim starea de bucurie la fiecare Euharistie de taină. Soţii bucuriei se roagă împreună, nu ţipă unul la altul. Ei sunt cei mai buni părinţi pentru copiii lor, nici o bonă nu îi poate înlocui. Familia bucuriei este ocrotită cu dragoste. Domnul iubirii ne păzeşte de tot răul. Părintele bucuriei ne îndeamnă să încredinţăm Neatinsului toate treburile noastre. Când lipseşte Înviatul (izgonit de vicii), doar amărăciunea stăpâneşte. Ce nu poate obţine omul bucuriei? Numiţi un lucru! Unul singur… Suntem obosiţi, dar tocmai pe cei obosiţi îi cheamă Mesia înviat la Sine. De ce suntem atunci nefericiţi? Pentru că vrem mereu MAI MULT. Nu părăsim lăcomia, iar aceasta ne întunecă. „Ce să facem să ne mîntuim?” Asta au întrebat primii creştini la Cincizecime. Nu „Ce să facem să ne îmbogăţim?” Vremea e sfântă, să nu trândăvim. Credinţa omului bucuriei modifică chiar şi relieful montan. Duhovnicul foloseşte Crucea drept armă, dar ca pe o armă de pace. Nu există bucurie fără Cruce. Golgota este izvor de mir, bogăţie înmiită, făclie a luminii nestricate, veselie veşnică. Doamne, primeşte-ne în Rai, împreună cu tâlharul ce s-a îndreptat pe Cruce! Părintele bucuriei noastre ne îndeamnă la rugăciune şi la lectură duhovnicească. Acestea două nu vor fi nicând perimate. Vom copia ceva de la al nostru duhovnic: discernământul. Avva are chipul luminos, vorba blândă şi sinceră şi e detaşat de răutăţile lumeşti. Soluţia nu este disciplina de armată sau teroarea! Managementul eficient devine luciferic, eliminând necruţător verigile slabe. Tocmai cele care trebuie ajutate. Disciplina spartană oboseşte şi, mai grav, alungă nevinovăţia. Milităria în Biserică vrea să te facă un mercenar! Parohia nu este o unitate de producţie! Capitalul adevărat este râvna. Omul bucuriei respinge lăcomia, calea lui Iuda. Părintele Gheorghe Şanta vrea bucuria noastră. Hristos a înviat, bucuria mea! Unde este invidie, lipseşte Sfântul Duh. Unde e dezbinare, totul se sectarizează. Şi ne mai mirăm de ce pierdem bucuria?! Vrem bucurie? Când am stat ultima noapte la căpătâiul unui bolnav? Bucuroşii harului se mântuiesc pe căi diferite, dar toţi au smerenie.
Marius MATEI
