LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

Părintele Arsenie Papacioc – prima carte de vizită a României

Share
de Catalin Dumitrean:
Este o seară blândă. Parcă un petic de cer mi s-a lăsat pe inimă şi mă trimite în reverie. Biroul de scris pare un fel de balustradă pe scara raiului. Mă las furat de amintirile dulci cu Părintele Nicodim Bujor.
Fără a-i supradimensiona cultul personalităţii îmi dau seama abia acum ce mare a fost. Atât de mare încât el nu a încăput în lumea aceasta.

Ne-a spus odată: „Părintele Arsenie Papacioc e prima carte de vizită a României la Dumnezeu!” Ni s-au rănit ochii de lacrimi. Ştiam de tinereţea comună acelor doi mari duhovnici, de idealurile lor comune, creştineşti şi româneşti.

Am întrebat apoi: Dar, pe Părintele Arsenie l-aţi cunoscut? Mi-a răspuns: „I-am fost ucenic! Eram la Mânăstirea Sâmbăta, student la teologie, aşteptam la spovedanie ca să ne facă molitfă. A venit, ne-a privit, apoi ne-a numărat pe toţi. Zice 1, 2, 3 şi tot aşa până la 42, plus doi- a zis sfinţia sa- care abia acum se dau  jos din tren în gară la Voila!… Am muţit cu toţii. Peste câteva ceasuri au apărut şi cei doi. Eram 44! Într-adevăr părintele îi vedea în duh.”

Apoi amintirile sale se opreau brusc. Ne privea luminos: „Ce copii frumoşi!” Părintele Petru Vamvulescu se simţea în al noulea cer. Mie nici u-mi venea să cred că mă aflu unde mă aflu.

Părintele Nicodim continuua să ne privească sublim, cald şi miraculos. Revenea la prezent, la puţinătatea duhovnicilor, la faptul că neamul românesc nu trebuie să moară.

Încheia de fiecare dată, cu un o replică  extraordinară: „ Rămâneţi în ţară! E sfântă România!”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *