LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

Părintele Arsenie și drogurile digitale

Share

Mai bine nu existau. Drogurile digitale mai bine nu ar pătrunde și la noi. Deși, ieri la Racoviță era un afiș care îi avertiza deja pe tineri despre acest pericol, despre care majoritatea nici nu știau.

Drogurile digitale sunt sunete repetitive, care variază ușor pe anumite frecvențe şi care afectează creierul inducând ascultătorului stări de euforie, de agitaţie sau chiar panică. Autorităţile consideră însă că tinerii care utilizează drogurile digitale ajung în cele din urmă consumatori de substanţe ilegale. Cele mai populare droguri digitale poartă numele de „Gate of Hades” şi „Hand of God” (GoH şi HoG).

Tot corpul amorțește. Îți simți creierul gol. Ești complet sedat. Tu nu mai deții controlul. Te simți puternic, malefic chiar. Ești sigur că auzi clopote și cascade. Te simți nasol, parcă ai avea o cărămidă imensă pe piept. Ești prizonier. Ești speriat de moarte. SIMȚI CĂ MERGI ÎN IAD.

Părintele Arsenie a dat pe față nebunia lumii. A avertizat că păcatul nu te lasă să fii liber. Că societatea are mijloace minime de apărare împotriva decadenței umane. Că multe lupte actuale sunt ținte false, cronofage. Că mântuirea este o faptă a libertății și a dragostei. Nu este loc de nici un surogat. Hristos este totul. Orice drog creează o adicție față de diavol.

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzTeofil-de-Iberia-1080x675

Spovedania este stenograma unei demisii așteptate din slujba drogurilor de tot felul. Este reacția noastră în fața manifestărilor răului.

Având în față un sfânt de talia părintelui Arsenie, realizăm adicția noastră numită ridiculozitate. Ne hrănim cu iluzii și ne sedăm cu prostii. Este timpul să ne trezim. Chiar nu mai suferă amânare această decizie. Suntem sclavii propriei neliniști. Suntem săraci în virtute, saraci lipiţi glodului. Singura dependenţă reală este cea după iubirea divină. Este unica metodă de independenţă reală. Muzici și prafuri se vor inventa mereu și vor zăpăci tot mai mulți nepreveniţi. Adicţiile digitale nu ne vor liniști. Dimpotrivă, va creşte doar tumultul. Problema este lipsa de receptivitate a publicului-ţintă. De obicei, doar abstinenții citesc despre înfrânare. Negarea asta absurdă, însă nu poate continua la nesfârșit. Trebuie sa existe un moment zero în viata noastră, să o luam de la început. De data asta, pe adevărata Cale. Părinte Arsenie, ajută-ne!

Ne rugăm să ne păstrăm discernământul și să nu ne pierdem minţile, chiar dacă suntem înconjurați de atât de multe ispite. Și ne rugăm pentru toți cei ce se luptă cu patima alcoolului, a jocurilor de noroc și a tuturor celorlalte nebunii. Părinte Arsenie, păzeşte-ne! Şopteşte-ne să nu abuzăm de tehnologie! Să avem cumpătare în toate, inclusiv în navigarea pe internet. Să nu butonăm excesiv, ca să nu rămânem îmbufnați. Să mai ieșim la aer, poate vecinul are nevoie de ajutor la pomi sau la vie.

Cel mai periculos drog este mândria. Nu se tratează decât prin smerenie. Doar Evanghelia ne poate îndruma și doar sfinții ne pot călăuzi. Pe lânga drogul digital, mai există și drogul tehnic. Vrem tot mai multe mașini, tot mai multe case, având tot mai puţină fericire. Părinte Arsenie, ajută-ne să revenim la credință!

Mă uit degeaba la anunțuri despre mașini, nu mă pricep, toate par la fel. Dar mai putem trai în metropolă fără mașină? Sau fără internet sau fără curent sau fără mall? Iată o enumerare de adicții negate. Plus o idee de afaceri: internetul fără curent. Numai că părintele Arsenie ne descrie o alta neguțătorie, mai nobilă.

Oricine vorbește sau scrie despre adicția de a face bani riscă să devină extrem de nefrecventabil. Mai ales dacă are aceeași convingere ca si părintele Arsenie. Plângem la râul Babilonului. Sunt psalmii neputinței noastre. Poate aceștia ne vor mântui.

Ispitele sunt sunete ademenitoare repetitive, asemenea drogurilor virtuale. Par inofensive, dar știm cu toții că nu este așa. Cel mai tentant este elementul repetitiv. De aceea, și rezistenţa în fața ispitei trebuie sa fie repetitivă. Degeaba reziști de opt ori, dacă cedezi a noua oară. Părintele zice să nu cădem deloc, să stăm tari în credință, sa repetăm pocăința și milostenia, pentru a repeta bucuria harului.

Unii văd viața ca un teatru. Eu cred că e un meci de box. E prea multă sete de sânge. E o adicție de a vedea pe altul în corzi. Desigur că nu este normal. Părintele ne-ar spune sa ne dăm jos din ring, chiar dacă am pierde floricelele. Există viață și după box, rănile se cicatrizează.

Sa nu ne hazardăm sa osândim pe nimeni, nici pe criminali. În fond, Dismas, tâlharul de pe cruce, avea un cazier serios și a fost graţiat, înaintea multor farisei care credeau că ei vor lua toate trofeele. Părintele Arsenie ne reamintește de monahul care s-a mântuit, tocmai pentru că nu a osândit pe nici un frate.

Teologul Paul Siladi are dreptate filocalică: „Să nu cauți vreo formă de evidențiere, să nu cauți să te arăți special, să nu vrei să pășești în față, să nu cauți puterea și controlul. Aceasta este calea spre libertate. Egal cu toți și neobservat de nimeni poți să trăiești asemeni părinților deșertului în mijlocul celor mai aglomerate comunități. Ba mai mult, s-ar putea ca singurătatea și retragerea să fie chiar mai mari în deșertul anonimatului decât în pustiul exterior. Și liniștea care vine în acest deșert să fie pe măsură”. Să nu vrei să fii un rege celebru, mai bine la categoria „Și alții”, enumerați într-o notă obscură de la subsolul istorii. Părinte Arsenie, ajută-ne să nu ne evidențiem!

Dragostea noastră trebuie să fie suficientă să lumineze întreaga lume, mai ceva decât curentul electric. Astfel, cei de lângă noi nu ar mai vrea să se anestezieze. Ar simti dragostea noastră pentru toată creaţia, pentru întreg Adamul (cum explică părintele Sofronie Saharov). Dacă noi le-am oferi dragoste, aşa cum ni se porunceşte, ei nu ar simţi lipsă de protecţie şi nu ar căuta evadări. Părinte Arsenie, ajută-ne să înmulţim dragostea curată!

Părintele Mihail Irimia relatează un caz recent: „Zilele trecute am fost în Târgu Mureș pentru a rezolva niște probleme administrative. La fața locului, mi-am dat seama că trebuia să plătesc niște taxe, așa că, a venit gândul cel bun să las mașina și să iau un taxi, mai ales că nu știu foarte bine orașul și trebuia să mă mișc rapid. M-am urcat în primul taxi care mi-a apărut în față. Nu după mult timp, șoferul a fost sunat de cineva (cel mai probabil o cunoștință) și am fost martor, fără să vreau, la discuția lor. Șoferul vroia să se sinucidă. După ce a închis, am început să-i vorbesc, să dialogăm. I-am spus că sunt preot (eram civil) și că întâlnirea noastră nu era întâmplătoare. Am încercat să-i înțeleg motivele și am aflat că de fapt existau antecedente în familia lui. Și mama sa a comis acest groaznic act al disperării și de asemenea un unchi de-al său… Motivul, în cazul mamei, a fost pierderea banilor la Caritas. Tot banii erau la mijloc și în cazul său.
Pe măsură ce vorbeam, broboane mari de sudoare i se formaseră pe frunte. Era foarte abătut. Cu toate acestea, s-a agățat cu disperare de fiecare vorbă de încurajare și mângâiere pe care i-am spus-o. Am coborât după ce m-am asigurat că a înțeles ce are de făcut. Sper din tot sufletul ca duhovnicul la care va merge acest suflet chinuit, să aibă cuvânt bun, de izbăvire și vindecare… V-am spus toate acestea ca să scot în evidență un aspect important și anume, mila și grija Domnului pentru fiecare dintre noi, oricât de îndepărtați sau decăzuți am fi. Erau în acea zi sute de factori care ar fi putut să facă imposibilă întâlnirea mea cu acel om. Și totuși. Dumnezeu nu ne lasă, se luptă pentru noi până în ultima clipă.
Dumnezeu lucrează prin oameni, pentru că oamenii sunt lucrul mâinilor Sale. Niciodată nu este târziu, atât cât mai avem suflu de viață, să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Trebuie! Deznădejdea este unealta preferată a necuratului, însă Mila Domnului este îmbrățișarea părintească, plină de dragoste, a fiului risipitor și pătimaș, care SE ÎNTOARCE Acasă”. Părinte Arsenie, ajută acest şofer!

În loc să cazi în deznădejde, să dai slavă! Deschide-ţi inima Domnului, strigă rugându-te cu putere, grăieşte cu glas mare, preamărindu-L pe Dumnezeu. Astfel, se uşurează şi suferinţa ta, deoarece mulţumind, diavolul pleacă departe, iar ajutorul lui Dumnezeu vine lângă tine şi te ocroteşte. Toţi cei care se duc la biserică, toţi cei care se mărturisesc, toţi cei care se scoală noaptea la rugăciune, fac lucruri bune. Dar cel mai mult contează să ne păzim şi să nu osândim. Să ţineţi minte de la mine: omului invidios să nu-i spui niciodată bucuria ta! Spune-i doar scârba ta, numai supărarea pe care o ai. Că, dacă îi spui scârba ta, el se va linişti. Ţine minte aşa: să nu te jeluieşti niciodată la omul invidios, căci cu nimic nu te va ajuta. Pentru că omul invidios nu te poate ajuta, căci în el sălăşluieşte un duh necurat, nu Duhul lui Dumnezeu. Cine are Duhul lui Dumnezeu, are dragoste, are milă, iartă, e iubitor si milos. Omul invidios nu are nimic din toate astea.

Nu degeaba insista părintele Arsenie pe discreţie. Nu e nevoie să postăm pe FB orice durere de măsea sau orice mazăre servită la cină. Discreţie în rugăciune, în post şi în milostenie. Adică, părintele vine şi cu soluţii, spre deosebire de sociologi. Nu e nevoie să-ţi ţii ochii în pământ şi să afişezi o sfinţenie ostentativă, care să atragă atenţia. Nu este biruitor mai mare decât cel ce se biruie pe sine. Când răul încearcă să ne răpună, să alergăm la Dumnezeu! Doamne, avem nevoie de Tine în fiecare zi!

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

2 Comments

  1. Rozica Noana 20 martie 2018

    M ati emotionat parinte…….atat de adevarat…..

    Răspunde
  2. Mirela N. 3 aprilie 2020

    Iertati.ma daca inoportunez, la care Parinte Arsenie se face referire? La Parintele Arsenie Boca? Mi.a placut enorm articolul.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *