Parintele Nicolae al Serbiei: Despre inima cea gata pentru Domnul

„Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea!” (Psalmul 56: 10).

Fraţilor, fericit cel care în stare este să grăiască Domnului din inimă cuvintele acestea!

Fericit cela ce are inima pururea gata să urmeze voii lui Dumnezeu.

Şi aceasta înseamnă că gata este inima lui: că el urmează cu bucurie voia lui Dumnezeu, şi nu se încurcă în cugete şi pofte ale inimii. Mai întîi Regele David, cel care mai pe urmă s-a pocăit, s-a încurcat în poftele şi cugetele inimii lui, făcîndu-se asemenea unei corăbii fără corăbier în mijlocul furtunii. Dar cînd a văzut că furtuna este gata să-1 trimită la fund, el s-a întors cu faţa către Dumnezeu, a plîns cu lacrimi de pocăinţă adîncă şi a îndreptat cîrma corăbiei vieţii lui cu totul către El.

„Gata este inima mea, Doamne, gata este inima mea!”, a strigat el, din preaplinul păcii redobîndite a sufletului lui.

Căci el ştia că şi-a încredinţat corabia sufletului lui în mîinile Iscusitului Corăbier. Furtuna a continuat, iar vînturile nu au încetat să sufle groază, însă în inima lui frică deja nu s-a mai aflat: el a ştiut că nimic nu mai poate răsturna corabia lui, că ea îl va duce cu siguranţă la liman.

Inima care este gata este inima curăţită de patima îngîmfării, inima smerită înainea puterii maiestuoase şi înţelepciunii lui Dumnezeu. Inima gata este inima golită de deşertăciunile poftelor şi închipuirilor lumeşti, dar plină de dorul după Dumnezeu şi de dragoste faţă de El. Inima gata este inima vindecată de nelinişti, griji şi spaime, inima care se umple de linişte şi de curaj la gîndul prezenţei harului lui Dumnezeu, pe Care nu vrea să-L întristeze în ea.

„Cînta-voi şi Te voi lăuda întru slava mea” (Psalmul 56: 10), zice în continuare Psalmistul. Aceasta arată că inima lui este cu adevărat gata, căci el nu se mîndreşte cu slava lui imperială de rege pămîntesc, ci o atribuie pe aceasta lui Dumnezeu. El se smereşte pe sine şi se socoteşte nimic înaintea lui Dumnezeu, căci acum singura lui bucurie ca rege este aceea de a îl slăvi şi preamări pururea pe Dumnezeu.

Slava lui personală tocmai că îl determină să îl slăvească şi mai mult pe Domnul Dumnezeu, Stăpînul Slavei.

O, fraţilor, să ne străduim şi noi să avem inimile noastre pururea gata înaintea lui Dumnezeu! Să le avem pururea gata spre a auzi cuvîntul Lui, spre a urma pururea voii Lui, spre a îl slăvi pururea pe El, Domnul Dumnezeul nostru Cel Viu!

O, Stăpîne Doamne Făcătorul nostru Cel fără de moarte, ajută-ne nouă gata să avem inimile noastre, ca să se facă vase curate ale Harului Tău Celui de viaţă făcător. Căci noi Ţie îţi aducem închinare şi cinstire în veci, Amin!

Proloagele de la Ohrida

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.