LOADING

Type to search

Părintele Viorel Cojocaru – “jertfa preoţilor pentru tinerii de azi”

Marii duhovnici ai neamului

Părintele Viorel Cojocaru – “jertfa preoţilor pentru tinerii de azi”

Share

-Care ar fi principala problemă a tinerilor din societatea noastră de azi?

-Principala problemă a tinerilor este că mulţi din ei sau născut şi au crescut în familii atee, departe de Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi din ei mai trăiesc cu sentimentul că Biserica şi învăţătura Ei este demodată. Această problemă a tinerilor este minoră pe lângă problema Bisericii de a se ocupa în deosebit cu educarea tinerilor pentru o viaţă modestă şi curată. Biserica trebuie să-şi lărgească misiunea sa, activitatea Ei trebuie să se extindă dincolo de curtea bisericii, misiunea Ei trebuie să se extindă peste tot tărâmul societăţii îngheţat în perioada comunistă.

O probelmă este şi faptul că multe curente cu doctrină materialistă îi desparte de sfinţenie şi de curajul creştinesc pe care l-au arătat strămoşii noştri. Pe mulţi din ei nu-i mai pasionează istoria noastră, viaţa creştinească şi patriotică nu mai prezintă interes. Oare pentru ce au murit atâţea oameni nevinovaţi în închisoare? Vreau să va spun că mă bucur mult când văd tineri pasionaţi de axa valorilor creştineşti şi naţionale, şi Basarabia noastră mai are încă tineri de acest gen. Tinerii sânt cei care pot schimba viaţa noastră ori în bine ori în rău, depinde de noi şi de cei din jur.

Ce atitudine trebuie să aibă preoţii faţă de tineri, în condiţiile în care aceştia nu vin la biserică?

-Să-i caute. Tocmai acestea sunt persoanele pentru care a venit Hristos, El nu a venit pentru cei drepţi ci pentru cei păcătoşi, pentru cei care sânt departe de o viaţă îndumnezeită. Oare de câte ori ne-am întrebat: Cine este aproapele nostru? Răspunsul tot Hristos ni-l dă, deci rămâne doar să punem în practică sfatul evanghelic. Biserica tot timpul a demonstrat tinerilor că viaţa materială la care năzuiesc mulţi din ei, este deşert. Ce spune Isaia la slujba înmormântării „M-am uitat în morminte şi am văzut oase goale…” Noi, slujitorii altarului trebuie să ne aducem aportul deosebit în a trezi pe Hristos din sufletul lor şi în felul acesta să-i unim cu Biserica Lui. Dacă vre-un preot îşi va jertfi viaţa pentru aceşti tineri, să le descopere lor Evanghelia trăirii, va fi om mare la Dumnezeu. Practic este unul din obiectivele importante ale Bisericii Ortodoxe la ora actuală. Tinerii care merg la biserică trebuie să se roage pentru cei care nu merg şi să-i convingă că ceea ce fac este folositor lor dar şi celor din jur.

Din experienţa Sfinţiei voastre, credeţi că sunt preoţi care sunt dispuşi pentru o astfel de jertfă?

-Fiecare preot care se înâlneşte cu un tânăr, fie în stradă fie la spovedanie, şi reuşeşte să-L aducă pe Hristos în inima lui deja a făcut o jertfă pentru aproapele său. Ştiţi ce este mai greu, să-ţi jertfeşti din propriul tău timp liber pentru a învăţa pe cineva lucruri frumoase, deci voluntar să fii în misiunea Bisericii. Cunosc mulţi preoţi care în mod nemijlocit sânt dedaţi în educarea tinerei generaţii.

În ce constă odihna pomenită de Hristos „Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu Vă Voi odihni”.

-Ce înseamnă a trăi pentru Hristos? Oare cât timp vom fugi de necazuri şi de nevoi, oare cât timp vom sta comozi în fotolii aşteptând să vină Hristos să ne mântuiască? Dacă avem nădejdea că Hristos ne va odihni, trebuie să şi ne ostenim, dacă avem nădejdea că Hristos ne va mântui, ne va elibera, trebuie să şi ne împovărăm, dacă vom fi odihniţi atunci Hristos ce să mai facă pentru noi? Osteneala este jertfa pe care trebuie să o facă creştinul pentru Hristos prin prisma iubirii aproapelui. De câte ori aţi încercat să vă iubiţi vrăjmaşii? Oare nu este o povară? De câte ori aţi încercat să ajutaţi un om străin şi să-l iubeşti mai mult decât pe mama voastră? Nu este o povară şi asta? Mai mult decât atât, în această societate materializată când vii tu cu nişte propuneri incomode lumii de azi, doreşti să schimbi ceva şi cei din jur te desconsideră, nu este o jertfă? Iar dacă măcar unul din cei din jurul tău îţi va înţelege mesajul, este o biruinţă! Povara nu este că am cercetat pe cei din temniţă că am hrănit pe cei flămânzi, că am îmbrăcat pe cel gol, că am cercetat pe cel bolnav, etc. pentru că toate acestea le facem din dragoste, o mare povară este că cei din jur nu ne mai înţeleg, o altă povară este că Hristos nu mai este cercetat, o altă povară este că bisericile noastre ortodoxe devin muzee, obiecte de artă. Deci, ca să ne odihnească Hristos trebuie să-I propovăduim Cuvântul prin faptă şi prin propriul exemplu.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *