Pr. Cleopa: Așteptăm moartea ca pe o mare paradă, ca pe o mare sărbătoare

Vai de acela care uita de moarte, ca acela moare cu trupul la vremea lui, dar cu sufletul moare cand face pacatul. Daca am fi avut totdeauna pe moarte inaintea ochilor, n-am face pacatul nu numai cu lucrul, nici cu cuvantul, nici cu gandul. Pentru ca Dumnezeu judeca pacatul si cu gandul ca pacat desavarsit. Ce spune dumnezeiescul parinte Efrem Sirul ? „Nu mai aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul, ca ar fi usoare. Daca pacatele cu gandul ar fi usoare, nu socotea Insusi Hristos, Intelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie intru pofta de muiere si ucidere intru ura de frate.

Numai ai cugetat cu patima la muiere si te-ai facut preacurvar! Numai ai cugetat cu ura asupra fratelui tau, si-l urasti, esti ucigas! ” Ai auzit ?! Preacurvie din gandire, precurvie din a gandi, din a ura pe fratele, ucidere. Vezi ? Iar moartea nici aici nu te lasa. Moartea te opreste nu numai sa nu te iei la pacatul cu lucrul, nici la acel cu gandul. Pentru ca Dumnezeu osandeste gadurile ca pe fapte in Legea Darului. El n-a venit sa strice Legea, si sa o desavarseasca. In Legea Veche era „sa nu furi”, iar in Legea Darului, nici sa nu poftesti lucrul altuia. Deci, te opreste nici sa nu gandesti cu patima asupra lucrului altuia.

Fratii mei, fericit, de trei ori fericit, este omul acela care si-a luat semen pe moarte, si totdeauna cand il lupta lenevia sa nu faca canonul, sa nu-si faca canonul dat de duhovnic, cand il lupta dracul sa nu pazeasca posturile sa dezlege la mancare de orisicand nu trebuie, sau cand il lupta dracul sa fure, sau sa adune avere, sau sa razbune pe altul, sau sa curveasca, sau sa fure, sau sa injure, sau sa se imbete, sau sa fumeze, el intreaba pe moarte: „Ce zici moarte: sa fac lucrul acesta ?”. Si moartea ii spune: „Nu, nu fa! Ca plata pacatului este moartea. Si eu vin indata dupa pacat, si te iau si te duc in Gheena.” Si iata cum moartea de care noi ne temem, ea ne este cel mai mare prieten si cel mai mare sfetnic in viata, spre viata vesnica. Nu, filosofia noastra a crestinilor nu este sa fugim de moarte!

Dar ce ? Sa ne pregatim de moarte. Sa o asteptam sa vie la noi. Si cum ? Sa ne marturisim curat pacatele, sa ne facem canonul, sa ne impacam cu toti, sa incetam de la pacate, sa facem fapte bune. Si atunci asteptam moartea ca pe o mare parada, ca pe o mare sarbatoare. Auzi ce spune Sfantul Efrem: „barbatul mustrat de stiinta sa pentru pacat, foarte se teme de moarte. Iar omul drept asteapta moartea ca pe o mare sarbatoare: sa vie sa trecem din moarte la viata, ca viata de acum este moartea sufletului, pentru cei ce se lovesc de dansul.”

Vezi moartea, nu ne temem, vai de mine, mor! Ne temem ? Sa nu ne temem de ea. Sa ne temem de pacat, ca pacatul ne duce la moarte, ca plata pacatului este moarte. Si adevarata moartea a sufletului este pacatul. Si acestea am zis pe scurt despre moarte.