Siluan – Simonopetritul

„Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puţin; aşa cum nu este puţin, când oamenii iubesc mult”. (Sf. Vasile cel Mare)

Lumea aceasta a monahilor eeste o altă lume, care scapă ori­cărei cercetări, pentru că ea este de fapt o viaţă tainică, o viaţă în Hristos. Ce poţi spune fără de greş despre o viaţă esenţialmente interioară?
Nu pot şti şi vorbi prea multe nici despre părintele Siluan de la Simonos Petras (ştiu doar că atunci când a dispărut liniştea, o dată cu apariţia turismului religios, a părăsit şi el Mânăstirea Megalis Meteoras şi s-a retras aici), dar pot să spun că are şi dăruieşte o mare bucurie atunci când întâlneşte un frate creştin!
Anul trecut am mas la mânăstirea de pe piatră şi, după ce mi-am desfătat auzul cu cântările simonopetrite de la vecernie, am plecat grăbit pe drumul spre Daphni ca să fac câteva fotografii în lumina amurgului. Lângă peştera Sfântului Simeon, gheron Siluan mânca o smochină şi m-a poftit şi pe mine, dar altă smochină n-avea. L-am refuzat politicos şi i-am explicat că mă grăbesc să prind câteva imagini cu Simonos Petras la apusul soarelui. Înainte de a pleca, însă, i-am promis că mă voi întoarce negreşit pe la el. S-a bucurat ca un copil de făgăduinţa mea şi abia am apucat să fac câţiva paşi că l-am şi zărit cum se căţăra în smochin cu rasa suflecată! Tot mergând pe meandrele drumului şi căutând noi perspective asupra mânăstirii, n-am simţit cum a trecut timpul şi m-am depărtat destul de mult de peşteră. Părintele plecase la chilie demult, dar, lângă marginea drumului, îmi aşe­zase frumos, pe câteva frun­ze, cinci smochine ­coapte!…
Vorbind cu el, mi-am dat seama că bucuria şi pacea sufletului sunt semne vădite ale harului divin prezent în om. Într-adevăr, călugăr în­seamnă chip frumos! De­părtat de lume, acest ucenic al Domnului iubeşte oamenii ca pe sine însuşi. Poate chiar mai mult decât pe sine, pentru că el a mâncat doar o smochină luată de pe jos, pe când mie mi-a dăruit cinci, culese din smochin!
Ce poţi spune despre un monah liber de patimi şi răutate?…

George CRASNEAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.