Newsletter august 2015

 

head site LC - Copy

EDITORIALUL LUNII AUGUST

Din lacrimi şi din Duh

În dimineaţa zilei de joi 9 iulie, îngerul morţii şi-a întins larg aripile la noi în casă. A venit pe furiş şi s-a aplecat cu răsuflarea de gheaţă asupra Mariei, fetiţa noastră de trei ani. Ea dormea cu mama ei în pat. Nu se putea apăra, nu avea cum – e prea mică şi prea fragilă. Şi l-a urmat, pentru o vreme… Apoi a venit îngerul cel bun şi a spus: „Până aici! Copilul acesta nu pleacă, nu e ceasul lui!”. Defibrilatoarele şi-au descărcat voltajul pe pielea fină, arzând-o, adrenalina pompa energie, monitoarele s-au aprins ca la un semn şi au început să ţiuie, lacrimile şiroiau, Maria noastră părea acum că doarme. Şi, din acel moment, chiar dormea! Renăscută, adusă la viaţă a doua oară – dar din lacrimi şi din Duh.

Prieteni, vă spun asta din zbrobirea inimii de părinte şi nu din cărţi, nu din conferinţe, nu din pelerinaje, nu din mersul cuminte la biserică: Dumnezeu există! Iar El se vede limpede numai printre lacrimi, e drept. Şi mai ales, ajung să cred eu acum, printre lacrimile de părinte… Iarăşi vă spun că nu există trăire mai intensă, durere mai copleşitoare şi bucurie mai de negrăit decât cele legate de propriii copii, şi mai ales în situaţii ca acestea. Am hălăduit, la intervale de minute, în abisul disperării – acolo unde nu găseşti pe nimeni să te îndrume –, iar apoi am tâşnit pe culmile bucuriei şi ale recunoştinţei, unde Maica Domnului şi sfinţii noştri îţi sunt liman. Aşa am înţeles şi eu o expresie care mi se părea niţeluş forţată, când o citeam numai cu mintea odihnită de greul zilei: fericita întristare. Ce tainic, ce aproape îmi sună acum aceste cuvinte, imposibil de alăturat. Dar fericita întristare există, este de nepovestit, şi este un dar. Un dar de mare preţ, şi care cere, la rându-i, mare preţ!

Despre toate aceste trăiri în Domnul voi vorbi şi scrie pe larg, după ce balansul între viaţă şi cealaltă viaţă (nu vreau să spun „moarte”) se va fi oprit, după ce concluziile medicilor vor fi mai clare (acum – 20 iulie – e încă o nebuloasă totală ca diagnostic) şi după ce existenţa familiei noastre va fi fost aşezată pe un cu totul alt făgaş… Iar eu am împărtăşit durerea şi bucuria cu voi, marea noastră familie, că pe umărul altcuiva nu ai cum pune capul şi nici fericirea nu o poţi împărtăşi cu necunoscuţii. Comunitatea noastră, cercul nostru de prieteni, e mai unit ca niciodată, iar rugăciunea voastră am primit-o ca pe o uriaşă mângâiere. Aşa să vă răsplătească Dumnezeu ofranda!

Ţinem aproape, nu slăbim rugăciunea, păstrăm nădejdea, ne sunt copiii în viaţă!

Răzvan BUCUROIU

 

coperta LC 145LM 97coperta LRM 5

 

Binecuvântarea dintre mare şi cer – Mânăstirea Sfânta Elena de la Mare

Untitled

 La ţărm de mare, acolo unde până şi arşiţa zilei toride de vară devine mai blândă, am ajuns la o răspântie de drumuri. Dacă urmam drumul din stânga, ajungeam pe nisipul fierbinte al plajei tinereţilor noastre, la Costineşti. L‑am ales însă pe cel din dreapta, mergând paralel cu calea ferată până la Mânăstirea Sfânta Elena de la Mare. Pentru o clipă am trăit senzaţia că traversez un deşert, dar m‑am trezit în oaza de flori şi verdeaţă care te întâmpină la ţărmul Mării Negre. Pe lângă vindecarea sufletească pe care ne‑o aduc slujbele mânăstireşti, aici Dumnezeu a rânduit ca bieţii suferinzi să poată găsi şi tămăduirea bolilor trupeşti, şi asta datorită climatului marin, cu apă sărată şi nămol sapropelic. Stavrofora Cipriana, stareţa acestei sfinte mânăstiri, veghează ca toţi cei care ajung aici să plece tămăduiţi şi cu dorinţa de a se întoarce cât mai curând. (CITEȘTE MAI MULT)

Sindromul Down, paşaport către rai

Untitled

Deşi mari, ochii copiilor cu sindrom Down observă lumea fără să o judece. Se bucură de celălalt şi apreciază oamenii pentru ceea ce sunt, aşa cum sunt. Copiii aceştia adulţi par să nu aibă discernământ, dar te iubesc fără discriminare. Deşi diferiţi, ei se nasc asemenea nouă, tuturor. Sunt oameni… Oare viaţa celor veniţi pe lume cu asemenea probleme să fie fără sens? Cei care cred în existenţa lui Dumnezeu au convingerea că la sfârşitul vieţii de pe pământ încep o altă viaţă, cea veşnică. S-a scris şi s-a vorbit mult despre veşnicie, dar cu toate acestea ea rămâne o necunoscută. Suferinţa, conform învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, este o condiţie pentru un loc în cer, pentru care eşti răsplătit acolo sus. Sindromul Down poate fi oare paşaport către rai? Da şi nu; depinde de om dacă obţine acest paşaport – şi de cel bolnav, şi de însoţitorul lui. Părintele profesor Constantin Coman crede că cei care nu se confruntă cu această situaţie ar fi bine să înveţe de la cei ce întâmpină această problemă cum să reacţioneze, pentru că a dat Dumnezeu omului foarte mult în adâncul fiinţei lui, iar atunci când află o astfel de veste – care este ca un trăsnet şi e foarte greu de dus – este de folos să aibă o oarecare pregătire. Mai multe despre acest subiect ne spune părintele Constantin Coman în cele ce urmează. (CITEȘTE MAI MULT)

Părintele Gavriil de la Panagouda

Untitled

Părintele Gavriil se nevoieşte nu departe de chilia Sfântului Paisie Aghioritul de la Panagouda, de din vale de Mânăstirea Kutlumuşului. Părintele Gherasim Prodromitul a fost cel care m‑a îndemnat întâia oară să iau binecuvântare de la bătrân. Pe urmă am mai fost la el împreună cu doi ruşi moscoviţi (Nikolai şi Anton), care vin în fiecare an în Athos doar ca să‑l cerceteze pe „papa Gavriil”, să ia binecuvântare de la bătrân, stau două zile în Karyes şi apoi se întorc în ţinuturile pravoslavnice. De data asta l‑am rugat pe Andrei din singurătate (cum l‑am numit cândva scriind despre el) să mă însoţească şi să mă ajute cu elina, ca să pot cere cuvânt de folos de la bătrân (deşi nu pare, Pater Gavriil este „trecut de 80 de ani şi a plecat spre 90”, după cum spune el). Din bunătate şi smerenie, Părintele Andrei a lăsat voia sa şi a făcut‑o pe a mea, ajutându‑mă să grăiesc cu gheron Gavriil… (CITEȘTE MAI MULT)

Scoicile ne ajută să ţinem departe radicalii liberi

Untitled

Când vorbim despre leacuri ne gândim în general la plante, pentru că ele sunt sursa cea mai bogată a tămăduirilor în care oamenii au crezut din cele mai vechi timpuri. Există însă şi alte remedii, folosite de sute de ani, despre care se cunosc prea puţine lucruri, dar care s‑au dovedit a fi de mare preţ pentru sănătate. Maica Serafima de la Ierihon ştie multe modalităţi de tămăduire a bolilor cu ajutorul scoicilor, fie de apă sărată, fie de apă dulce. Atât partea cărnoasă, cât şi cochiliile scoicilor, datorită vitaminelor şi mineralelor pe care acestea le conţin, ajută la tratarea afecţiunilor dermatologice, pulmonare, oftalmologice şi osoase. (CITEȘTE MAI MULT)

 

 

vacanta3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.