LOADING

Type to search

Lagarul

Newsletters

Lagarul

Share

de Marius Matei

Inchisa in pacat, inima este exterminata. Departe de Iesire, groapa anxietatii se adanceste. Fara Hristos, viata este un crunt lagar de exterminare a sentimentelor. Fara vesnicie, iubirea este un hazard. Fara credinta, etica este inutila. Din acest arest nu putem iesi decat prin smerenie. Au venit aliatii, sfintii, si au eliberat lagarul. Dar noi preferam sa ramanem in camera de gazare a pacatului. Desi suntem liberi, ne purtam si gandim ca niste sclavi ce isi asteapta deziluzionati sfarsitul. Suntem chiar invidiosi pe cei care au iesit pe poarta deschisa pentru toti. Nu avem vointa necesara de a retrasa relieful montan prin fidelitate fata de divinitate. Vino, Hristoase Imparate, vino si scoate-ne afara din lagar. Pe targa harului, du-ne la Bolnita. Desfiinteaza lagarul lipsei de speranta si da-ne Antidotul. Ingerule pazitor, roaga-te sa evadam din iadul anxietatilor.

Inimile noastre au potential ceresc, dar ne complacem sa le numim Birkenau sau Dachau. Noi suntem proprii nostri tortionari. Dam vina mereu pe altii, cand, de fapt, noi sunt Goering-ii. Incolonam copiii si ii exterminam. Cum? Prin avorturi, prin educatie pagana, prin batjocorire a sacrului, prin ascunderea Adevarului. Exterminam femeile, luandu-le sensibilitatea si transformandu-le in roboti, planificandu-le familii necrestine, epuizandu-le cu lucrul in exces, luandu-le speranta. Sa nu dam vina pe altii. Scenaritele isi au clientii lor, la nivel macro. Dar in casa noastra, noi suntem falsi Mesia, pentru ca nu traim Botezul si radem de cei ce o fac. Nici macar noi nu mai intelegem ceva. Suntem confuzi, nu vrem sa respectam nici o regula. Ca, deh, suntem liberi in celula noastra. Nu ne smerim, ci vrem sa adunam comori, sa le ingropam in lagar. Colcaim in aceasta baraca cu gratii, refuzand Cetatea. Atmosfera este trista de cand am refuzat Medicamentul: doar vaiete si gemete. Ne uitam spre poarta larg deschisa. Dar nu iesim. Ne amagim: aici si acum e singura realitate posibila.

Dincolo de prag nu e decat neantul… Si, oh, cat suntem de departe de adevar! Nici macar mirosul mortii nu ne sperie indeajuns incat sa ne trezeasca, sa ne razgandeasca, sa ne mantuiasca. Si cred, cu toata durerea, ca daca ar veni Mesia a doua oara, am face orice ca sa Il mai omoram o data. Nu facem milostenie, pentru ca suntem zgarciti. Tinem prea mult la parerea altora despre noi, din mandrie. Nu ne rugam, pentru ca timpul il alocam oricaror activitati, doar celor duhovnicesti nu. Suntem gardienii care gazeaza cadavre si le incarca in vagonete fara nici o remuscare. Refuzam sa ne rugam pentru altii sau sa ii ajutam, preferand umbra complice. Suntem, de fapt, morti, chiar daca inca nu o stim. Si refuzam sa acceptam Invierea.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *