Newsletter Leacuri & Retete Manastiresti august 2015

coperta LRM 1 - Copy

EDITORIAL

OPTIMISMUL NATURII

„Arta medicinii constă în a amuza pacientul în timp ce natura vindecă boala”, spunea un scriitor francez. Şi câtă dreptate avea! Această împreună‑lucrare a medicinii alopate şi a celei naturiste are rostul de a vindeca omul, de a‑l readuce în firea sa, pentru ca acesta să se poată bucura din nou de o viaţă sănătoasă. Pentru a păstra această bucurie nu trebuie decât să iubim. Iubirea aceea despre care Sfinţii Părinţi ne vorbesc atât de des, dragostea aceea pe care monahii şi monahiile ne‑o împărtăşesc doar printr‑un zâmbet, un cuvânt, un gest şi, uneori, atunci când le‑o cerem, printr‑un leac. O masă a raiului la care suntem invitaţi permanent şi necondiţionat.

Cuvântul leac, în sine, nu are dozat optimismul, ci el înseamnă pe de‑a‑ntregul încredere, nădejde şi vindecare. Adică este echivalentul natural al optimismului. În popor există o vorbă cum că orice vârf de munte, oricât de înalt şi abrupt ar fi, poate fi urcat; aşa şi pentru orice boală, oricât de grea ar fi, există un leac. Trebuie doar să îţi doreşti să‑l afli, să ai urechi de auzit, ochi de văzut, inimă de râvnit, voinţă din plin şi un pic de rugăciune. Căci şi rugăciunea este o iarbă, aşa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, „o iarbă de vindecare şi de folos”.

Noi, cei care trăim între betoane şi cărămizi, uităm să ne bucurăm. Asta pentru că am trădat natura, îndepărtându‑ne de ea. Ceilalţi, trăitori în mediul monahicesc, sunt încă prietenii ei şi, din fericire, şi ai noştri. Prieteni cu sufletul şi inima deschise, translatori ideali între noi şi natură, atunci când ne‑am pierdut cu totul abilitatea de a convorbi cu ea.

Nu trebuie aşadar să căutăm marea cu sarea, nici acul în carul cu fân, ci doar să intrăm în cămara naturii şi să ne bucurăm! Chiar de‑i vară, chiar de‑i toamnă! Revista noastră este doar un antreu la masa raiului, un compendiu plin de viaţă, care aşteaptă să vă fie de folos!

coperta LRM 5

Scoicile ne ajută să ţinem departe radicalii liberi

UntitledCând vorbim despre leacuri ne gândim în general la plante, pentru că ele sunt sursa cea mai bogată a tămăduirilor în care oamenii au crezut din cele mai vechi timpuri. Există însă şi alte remedii, folosite de sute de ani, despre care se cunosc prea puţine lucruri, dar care s‑au dovedit a fi de mare preţ pentru sănătate. Maica Serafima de la Ierihon ştie multe modalităţi de tămăduire a bolilor cu ajutorul scoicilor, fie de apă sărată, fie de apă dulce. Atât partea cărnoasă, cât şi cochiliile scoicilor, datorită vitaminelor şi mineralelor pe care acestea le conţin, ajută la tratarea afecţiunilor dermatologice, pulmonare, oftalmologice şi osoase.

Desfăcute în momentul consumării, scoicile sunt tămăduitoare

Aceste moluşte cenuşii, cu o culoare uşor variabilă de la o specie la alta, sunt foarte uşor de recunoscut, fie că le găsim în apa dulce a râurilor sau a lacurilor, fie în cea sărată a mărilor şi oceanelor. Aceste specii de nevertebrate au un corp moale, acoperit de un înveliş de protecţie din carbonat de calciu, care are nebănuit de multe proprietăţi terapeutice. Învelişul sub forma unei cochilii are două valve, care acoperă corpul moale al scoicilor şi, ceea ce este interesant, această cochilie creşte pe toată perioada de viaţă a moluştelor. Închiderea şi deschiderea celor două valve este posibilă datorită celor doi muşchi pe care scoicile îi posedă, iar în momentul în care acei muşchi se relaxează, forţa ligamentului elastic ajută la deschiderea valvelor. Musculatura fiind relaxată, se creează un mic spaţiu care permite ca apa să intre şi să iasă din cavitatea scoicii, prin intermediul a două sifoane, unul având rol inhalant, iar celălalt fiind exhalant. Când muşchiul se contractă, cele două valve se lipesc pur şi simplu, împiedicând pătrunderea dăunătorilor.

Condiţia ca partea moale a moluştei să îşi păstreze proprietăţile şi să ajute în anumite afecţiuni este aceea ca valvele să fie perfect închise până în momentul preparării acesteia. Atât interiorul, cât şi cochilia acestei moluşte ajută la tămăduirea multor afecţiuni ale organismului uman. (CITEȘTE MAI MULT)

Mărarul, ajutor de mare preţ în dezechilibrele hormonale

UntitledMărarul (Anethum graveolens) este una dintre cele mai aromate plante folosite în bazinul mediteranean de peste 1500 de ani. De la infuzii şi cataplasme până la uleiuri esenţiale sau tincturi, mărarul este benefic în tratarea aerofagiei, a afecţiunilor căilor urinare, în retenţiile hidrice, dar şi în amenoree sau anorexie. Datorită cantităţilor considerabile de calciu, potasiu şi magneziu, cât şi a vitaminelor A, B şi C, consumul frunzelor şi al seminţelor de mărar echilibrează funcţiile organismului, contribuind chiar la diminuarea valorilor crescute ale colesterolului. Maica Partenia, alături de toate măicuţele de la Mânăstirea Sfânta Elena de la Mare din Costineşti, şi‑a făcut deja provizii, pe care întreaga obşte le va folosi atât pentru aromatizarea mâncărurilor, cât şi ca leac tămăduitor.

Seminţele de mărar, bogate în uleiuri volatile

Dacă se întâmplă ca în toiul verii să ajungi într‑o grădină de zarzavat este cu neputinţă să nu remarci parfumul aromat, uşor înţepător, al unor adevărate umbreluţe galbene, care sunt florile ajunse la maturitate ale plantei de mărar. Frunzuliţele colorate în verde sau verde‑maroniu sunt asemenea unor ace firave, la fel de parfumate, care, consumate în stare proaspătă, au un efect de uşurare a respiraţiei în cazul bolnavilor care suferă de astm sau alte afecţiuni respiratorii. De altfel, întreaga plantă de mărar este de un real ajutor pentru tratarea diferitelor afecţiuni ale organismului. Seminţele, de exemplu, conţin un ulei volatil cu proprietăţi antibacteriene, antispastice şi carminative. Mărarul este de mare ajutor în combaterea balonării, a colicilor intestinale şi a diverselor tulburări dispeptice; de asemenea, ajută în crizele de sughiţ şi la combaterea lipsei poftei de mâncare, în tulburările nervoase minore şi insomnii. Poate fi recomandat pentru stimularea secreţiei lactate – este galactagog –, fiind de un real folos în hipogalactoree. Este util şi în tratarea suferinţelor renale sau a hemoroizilor.

Uleiul volatil de mărar conţine cantităţi însemnate de calciu, potasiu, sulf, fier, magneziu şi sodiu, dar şi vitamine, fiind util atât în alimentaţie şi tratamente interne, cât şi în afecţiuni externe ale pielii. (CITEȘTE MAI MULT)

VEZI TOATĂ COLECȚIA 

Leacuri si bucate manastiresti (medium)

coperta LRM 2

coperta LRM3

coperta LRM 4

coperta LRM 5

 

 

 

 
vacanta3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.