Parintele Teofil Paraian vedea cu rugaciunea

Ortodoxia romaneasca intreaga este in doliu. Calugarul, predicatorul, scriitorul bisericesc, duhovnicul, traitorul in duh ortodox, Teofil Paraian nu mai este printre noi. O constiinta morala desavarsita, un discurs limpede, nepatimas, actual, necesar, o atitudine senina si verticala in fata infirmitatii sale (a fost orb toata viata), aceasta este pilda vie pe care ne-o lasa, de dincolo de moarte, parintele Teofil. Am trecut si eu, ca atatia altii, pragul chiliei parintelui. Am stat cuminte pe scaun si am ascultat tot ceea ce spunea intr-un fel anume, parca din adancurile fiintei lui. Vorbea din adanc si atunci parca iti simtea si tu adancimile fiintei, la care nu ai avut niciodata acces. Dupa ce a vorbit, am pus si eu o intrebare: „Parinte, daca ar fi sa va dea ingerul pentru o secunda privirea inapoi, adica sa vedeti pentru o clipa cu ochii trupesti, ce ati dori sa vedeti?” Parintele a tacut o clipa, s-a adancit si mai mult parca in sine si a raspuns gutural: „Nu stiu, nu m-am gandit la asta niciodata…” E clar ca nu se gandise, dar si mai clar era faptul ca nu-l ispitise niciodata pe Domnul cu o rugaminte de insanatosire, asumandu-si conditia bolii fara leac. „Totusi…”, insist eu vazand ca si dansul parca nu-si incheiase cuvantul, mai adasta imprejurul lui, tacand. „Daca ar fi sa vad un singur lucru, a rostit parintele, incet, ca pentru sine, as dori privesc o data pe fereastra chiliei mele, sa vad si eu ceea ce este dincolo de ea…”. Si a tacut. Lucru de mirare, mi-am spus. Asadar, nu vrea sa vada cum arata el insusi – acest lucru pare de inteles pentru un calugar. Dar sa nu vrea sa vada nici icoanele cu sfinti, cu Maica Domnului, cu Mantuitorul? Apoi am inteles ca, de fapt, le vazuse, ca le stia. Altfel decat noi, poate chiar mai bine, mai adevarat. Apoi am mai inteles ca si chilia si-o vazuse. Intreaga, toata. Insa ceea ce dorea era sa vada lumea din AFARA, pentru care nu avea nicio reprezentare si asta pentru ca nu era cuprinsa, toata, in rugaciunea lui… Parintele Teofil a fost omul care vedea cu rugaciunea! Razvan Bucuroiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.