LOADING

Type to search

Adevărul Tău să ne învețe

Ortodoxie si traire

Adevărul Tău să ne învețe

Share

Psalmul ramane medicamentul.
Sufletul se va vindeca si va putea marturisi binefacerile apei sfintite.
Psalmul linisteste sufletul.
Psalmul pune pe fuga pe demoni si aduce pe ingeri in ajutor (Sf. Vasile cel Mare).
Psalmul este glas al Bisericii, psalmul inveseleste sarbatorile, psalmul creeaza tristetea cea dupa Dumnezeu, psalmul scoate lacrima si din inima de piatra, psalmul este lucrul ingerilor, vietuire cereasca, parfum duhovnicesc.

Să nu ne periclităm mântuirea. Sa traim in asa fel, incat pana si dricarului sa ii para rau ca ne duce la groapa (Marin Naidim). Cand Hitler a murit, a incetat puterea lui: cand sfantul moare ca martir, puterea lui incepe. Si daca viata de aici de pe pamant nu e singura posibila, de ce ramanem indiferenti la indiciile mesianice? Prin iubire de Dumnezeu si de aproapele apartinem cerului (Sf. Ioan de Kronstadt). Da-ne, Doamne, credinta lui Iov de a suporta necazurile si certitudinea lui ca nu si-a pierdut copiii: i-a recastigat la Inviere! Sfinte Vasile cel Mare, mijloceste pentru noi, egoistii: stim ca Dumnezeu nu se uita la fapte, ci la dragostea cu care au fost facute. De la Domnul sa cerem fructul esential al sufletului, adevarul. Doamne, nu ai nevoie de laudele aduse de noi, ci noi trebuie sa fim vrednici a Te slavi. Pline sunt Scripturile de tamaduiri: un maslu pentru inima noastra bolnava. Inca ne rugam pentru iertarea avarilor care abuzau de femeile slavilor. Ne mai rugam pentru iertarea hunilor cu ochi mici, care increstau cu sabia obrajii bebelusilor lor. Inca ne rugam pentru iertarea barbariilor triburilor germanice. De ce nu ne-am ruga si pentru iertarea colonistilor englezi, spanioli sau portughezi?

Noi poate vrem cine stie ce palate. Hristos stie ca ne ajunge o casa (Danion Vasile). Citesc printre lacrimi randurile scrise de catre Laurentiu Gheorghe: „De curand a fost descoperit de o echipa de arheologi din Marea Britanie un mormant cu aproape 100 de cadavre de bebelusi. Nou-nascutii murisera aproape imediat dupa nastere, ceea ce i-a facut pe arheologi sa ia in considerare ipoteza ca este vorba de cimitirul unui bordel roman si ca acestia ar fi fost sarcinile nedorite ale prostituatelor romane. Practica infanticidului era raspandita in Imperiul Roman, dat fiind faptul ca un copil era proprietatea exclusiva a tatalui pana la varsta de 2 ani, iar acesta putea dispune de el dupa cum dorea.
In Roma era obiceiul ca odata nascut copilul sa fie dus pe Capitoliu si sa fie ridicat deasupra capului de tatal care il recunostea astfel ca legitim sau sa fie abandonat, putand fi luat de oricine altcineva ca sclav sau lasat sa moara. In general, victimele acestei practici erau fetitele, considerate a fi fara prea mare valoare pentru gospodaria romana. Odata cu aparitia Bisericii, crestinii s-au opus acestei practici, dar a trebuit ca Sfantul Constantin sa ajunga imparat ca sa se ia masuri legale impotriva ei.” Iata ce schimbare a adus crestinismul!

Genial, Paul Beauchamp: Poporul trebuie sa il vada pe Moise, numai ca Moise trebuie sa Il vada pe Dumnezeu. Nu putem patrunde taina divina. Nu putem patrunde nici taina trimisului divinitatii. De fapt, Moise are acces la principiul legii: ii fusese revelat de la inceputul misiunii, in acel rug care ardea, fara a se mistui. In schimb, viata noastra arde mistuindu-se. Nu insa si viata care vine de la Dumnezeu. Ce vede Moise: adevarata viata. Din mijlocul rugului, Dumnezeu va spune cum se numeste: „Eu sunt Cel ce sunt”. Este anticipata prima porunca: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei…” A spune „Eu” inseamna a vorbi. Dumnezeu e Cel in care a fi si a vorbi reprezinta acelasi lucru. Hristos Cuvantul e Viata, care arde fara a se mistui. Suntem chemati la dialog. Dincolo de lege, Moise vede pacatul. Dincolo de pacat, Moise vede iertarea. Pacatul inseamna sa privesti legea, sa crezi ca o observi, cand, de fapt, ai uitat de „vocea” care vorbeste, ai omis prezenta Cuvantului. Cei care doresc sa se apropie de Domnul, sa se sfinteasca, ca nu cumva Domnul sa ii loveasca (Cartea Iesirii, cap. 19).

In fiecare psalm se ciocnesc doua lumi. In fiecare batalie, un suflet mai are o sansa. In fiecare Euharistie, un hristofor bate la portile ceresti. Singura sansa pentru vesnicia noastra este dezlumirea. Cantarea heruvimica nu este doar un ecou fals, ci un strigat de bucurie al inimii: ce bine e sa lepezi grija lumii! Sa te dezsolzesti de spinii grijilor si sa poti fi aproape de cer. Aproape de sfinti. Si, mai ales, atat de aproape de Mama de care ne-a fost atat de dor. Cine a reusit sa se dezlumeasca: sfantul. El a dobandit o stare de lumina. Energiile divine il purifica. Poate marturisi acum despre despatimire, iluminare si desavarsire, pentru stie despre ce e vorba. Chiar daca e dezlumit, sfantul nu este apatrid, ci, dimpotriva, are cea mai „tare” cetatenie. Cea dupa care tanjim si noi. Numai ca inca nu vrem sa inocentizam spre Vama, ci preferam compromisuri: micile greseli (pacatele) ne vor duce incet-incet la pacate mari. Poate nu vom vedea Parisul (daca facem milostenie), dar ne cumparam un bilet doar dus catre Noul Ierusalim.

Golgota este ridicarea anxietatii din inimile noastre. Nu vom face doar ceea ce este urgent, ci mai ales vom prefera sa rezolvam ceea ce este important. Cand esti Tu de fata, Doamne, toate sunt placute, iar cand lipsesti, totul este amaraciune.  Tu aduci liniste inimii, Tu aduci adevarata pace si bucurie sarbatoreasca.  Niciodata nu suntem la adapost de ispite in viata aceasta. De aceea, cat vei trai, totdeauna armele sufletesti iti sunt trebuitoare. Daca umbli dupa odihna in viata aceasta, cum vei ajunge, oare, la odihna cea vesnica? Dumnezeu iti va rasplati din belsug si va fi cu tine in tot necazul. Incredinteaza cu hotarare inima ta lui Dumnezeu si nu-ti fie teama de judecata omeneasca, atunci cand cugetul tau marturiseste ca esti nevinovat. Da totul, ca sa castigi totul. Alipeste-te curat de Domnul si Il vei dobandi. Inima ta va fi libera si intunericul nu te va cuprinde. Incredinteaza Domnului toate treburile tale: El le va randui bine la vremea lor. Asteapta oranduirea Lui si vei trage folos din ea. Doamne, cu multa bucurie iti incredintez Tie toate nevoile mele, fiindca mintea mea nu ma poate ajuta prea mult. Adevaratul spor al unui om este lepadarea de sine. Iar omul lepadat de el insusi este cu adevarat liber si la adapost. Daca nu sunt ajutat de Tine si intarit sufleteste, ma fac lanced si molesit. Tu esti marirea mea, Tu esti bucuria inimii mele. Inalta inima Ta spre Domnul si nu te va mai intrista dispretul oamenilor pe pamant.

O, cate multumiri sunt dator sa-Ti aduc, Doamne, pentru ca Te-ai milostivit sa-mi arati si mie si tuturor credinciosilor calea cea dreapta si buna spre Imparatia Ta cea vesnica. Caci viata Ta e calea noastra si prin rabdare mergem la Tine, Care esti coroana noastra. Cu toate ca am auzit atat de multe minuni si invataturi ale Tale, suntem totusi reci. Ce s-ar fi intamplat daca n-am fi avut o astfel de lumina, ca sa Te urmam pe Tine? Cu cat te pregatesti mai bine sa rabzi, cu atat dovedesti mai multa intelepciune si arati mai multa vrednicie. La Dumnezeu nu va putea sa treaca fara plata nici o suferinta, fie cat de mica, dar indurata pentru El. Fii gata de lupta, daca vrei sa dobandesti biruinta. Fara lupta nu poti sa ajungi la cununa rabdarii. Faca-se mie, Doamne, cu putinta, prin har, ceea ce din fire se pare cu neputinta. Cauta, Doamne, spre slabiciunea mea, cunoscuta Tie pretutindeni, indura-te si scoate-ma din noroi, ca sa nu ma afund si sa nu raman acolo doborat pana la sfarsit. Ceea ce ma loveste si ma umple de rusine inaintea Ta este slabiciunea mea si neputinta de a ma impotrivi poftelor. O, Atotputernice Dumnezeu, aparatorul sufletelor credincioase, cauta spre truda si durerea mea si ajuta-ma in tot ce fac. Cum mai poate fi numita viata, daca este izvorul mortii si al stricaciunii? Si totusi e iubita si e cautata de multi ca sa se desfateze intr-insa. Adeseori, lumea e dojenita ca e desarta si inselatoare si, totusi, nu e parasita cu usurinta, deoarece poftele carnii sunt foarte puternice. Spre iubirea lumii te trag pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii. Mai presus de toate darurile, odihna sufletului sta in Dumnezeu. Mai presus de toate, suflete al meu, te vei odihni totdeauna in Domnul, fiindca El este odihna vesnica a sfintilor. Invredniceste-ma, prea dulce si prea iubite Iisus, sa ma odihnesc in Tine, mai mult decat in orice faptura, mai mult decat in sanatate si in frumusete, mai mult decat orice bucurie si veselie, mai presus de tot ce nu esti Tu. Caci Tu esti nesfarsit si bun! Sarman sunt si ca un intemnitat legat in catuse, pana ce prin lumina venirii Tale imi vei da slobozenie si-mi vei arata fata Ta prietenoasa. Sa caute altii altceva in locul Tau, sa caute tot ce le va placea. Insa mie nimic nu-mi place afara de Tine. Iata-ma, sunt de fata: iata-ma, am venit la Tine, fiindca m-ai chemat! Fii binecuvantat, Doamne, ca ai aratat bunatate cu mine. Ce mai am de spus inaintea Ta? Decat numai sa ma smeresc in fata Ta, aducandu-mi aminte totdeauna de nimicnicia mea.

Lupta impotriva relelor porniri ale inimii si infrangerea imboldurilor diavolului, acesta este semnul unei bune deprinderi. Nu te lasa bantuit de inchipuirile straine ale mintii, de orice soi ar fi ele. Pastreaza-ti cu tarie hotararea si gandul curat indreptat catre Dumnezeu. Este mai folositor si mai bine sa ascunzi harulevlaviei si sa nu te mandresti cu el, nici sa vorbesti despre el, ci mai vartos sa te socotesti neinsemnat si sa iti fie teama ca ti s-a dat fara sa fii vrednic de el. Nu trebuie sa fii lipit prea tare de acest simtamant, care se poate schimba destul de repede in altul impotriva. Cand simti ca ai har, gandeste-te cat de sarman si de lipsit erai cand nu-l aveai. Cresterea vietii duhovnicesti nu sta numai in aceea ca ai avut harul mangaierii, ci si in aceea ca ai rabdat cu smerenie, cu tarie si cu infranare, incat nu te-ai lenevit in grija rugaciunii si nici nu ti-ai ingaduit sa parasesti celelalte fapte bune, ce trebuie facute dupa obicei. Nu totdeauna cararea omului atarna de puterea lui, ci a lui Dumnezeu este puterea de a da si a mangaia, cand voieste, cat si cui voieste si nimic mai mult. Este mai bine sa stii mai putin si sa ai o pricepere mijlocie, dar sa fii plin de smerenie, decat sa fii o mare comoara de stiinta, insa incarcat de mandrie desarta. Nu judeca drept cel care, pe vreme de necaz si de greutate, se poarta ca un lipsit de orice nadejde si mintea si inima lui se indreapta spre Tatal cu mai putina incredere de cum trebuie.

Harnicia nu trebuie masurata dupa numarul vedeniilor, al mangaierilor ori daca cineva e indemanatic la cercetarea Sfintelor Scripturi sau daca e pus intr-un rang inalt. Vrednicia cuiva se pretuieste daca el se intemeiaza pe adevarata smerenie si daca e plin de iubire dumnezeiasca, daca el cauta neincetat numai marirea necurmata a lui Dumnezeu, daca pe sine nu se pretuieste si in adevar se crede tot mai neinsemnat si daca se bucura mai degraba cand e nesocotit si umilit, decat daca e laudat. Dumnezeu trebuie sa fie cel mai inalt si cel mai din urma tel al tau, daca vrei cu adevarat sa ajungi fericit. Prin aceasta dorinta se va curata inima ta. Intoarce-ne spre Tine, ca sa fim multumitori, smeriti si evlaviosi, caci Tu esti mantuirea noastra, Tu esti taria si curajul nostru. Indeosebi ne-ai aratat bunatatea iubirii Tale prin aceea ca eu nu eram si Tu m-ai creat. Eu am ratacit departe de Tine, iar Tu m-ai adus ca sa slujesc Tie si m-ai invatat sa Te iubesc.

Tu esti cu adevarat Stapanul meu, iar eu sunt un biet slujitor al Tau, fiind dator sa-Ti slujesc cu toate puterile si sa nu ma simt obosit niciodata aducandu-Ti laude. Asa voiesc, asa doresc: indura-te si umple lipsurile mele! Deprinde-te cu rabdarea si cu lupta impotriva patimilor. Cu cat te vei departa mai mult de toate bucuriile pamantesti, cu atat vei gasi la Dumnezeu mangaieri mai placute si mai puternice. Te va atata si te va intarata vechiul sarpe, dar prin rugaciuni va fi alungat. Ce poti grai impotriva celor ce te invinuiesc, tu, care de atatea ori ai suparat pe Dumnezeu si care de nenumarate ori ai fost vrednic sa mergi la iad? Dar Dumnezeu te-a crutat, fiindca sufletul tau e scump inaintea Lui si ca sa cunosti iubirea Lui si sa fii mereu recunoscator pentru binefacerile Lui si sa te nevoiesti neincetat spre o adevarata umilinta. Nu este sfintenie, daca Tu, Doamne, iti tragi inapoi mana Ta. Intelepciunea nu mai e de folos, daca Tu nu o carmuiesti. Puterea nu mai ajuta la nimic, daca Tu nu o sprijinesti. Cand vii Tu, ne ridicam si viem. Cand ne clatinam, Tu ne intaresti. Cand suntem reci, Tu ne incalzesti.

Pentru un castig de nimic, omul alearga un drum lung. Pentru viata vesnica, multi abia ridica o data piciorul de pe pamant. Doamne, Tu esti binele meu! Dar eu cine sunt ca sa cutez sa graiesc catre Tine? Eu sunt cel mai sarman dintre slujitorii Tai si sunt un viermisor aruncat, cu mult mai sarman si mai vrednic de lepadat decat stiu si decat cutez eu sa graiesc. Doamne, invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti intelepciunea mea. Adevarul Tau sa ma invete, el insusi sa ma pazeasca si sa ma ocroteasca pana la sfarsitul meu fericit. El sa ma debaraseze de orice dorinta rea si de orice pofta spre desfrau si astfel voi umbla inaintea Ta cu toata slobozenia inimii mele. Deoarece iubirea mea e slaba si virtutea sovaielnica, am nevoie sa fiu intarit si mangaiat de Tine. Drept aceea, coboara la mine mai adesea si indrepteaza-ma cu sfintele invataturi, scapa-ma de patimile cele rele si vindeca inima mea de toate poftele necurate, pentru ca, tamaduit launtric si cu totul curat, sa ma fac vrednic de dragostea Ta, sa fiu tare in suferinte si neclintit in staruinta binelui.

Sporeste-mi dragostea, ca sa simt in adancul inimii dulceata iubirii, sa ma topesc si sa ma cufund in dragoste. Iubirea este grabnica, adevarata, evlavioasa, prietenoasa, dulce, puternica, rabdatoare, credincioasa, inteleapta, trainica, plina de curaj si nu se cauta pe sine. Cand cineva se cauta pe sine, atunci a cazut din dragoste. Iubirea e cu grija, smerita si dreapta, fara moleseala, fara usuratate, nu se ingrijeste de lucruri desarte, e infranata, curata, statornica, linistita si paznica a tuturor simturilor. Cine are iubire puternica sta neclintit in ispite si nu crede viclenele ademeniri ale vrajmasului. Sa stii ca vechiul dusman se trudeste din toate puterile sa impiedice dorinta ta spre bine si sa te indeparteze de la orice indeletnicire evlavioasa, adica de la cinstirea sfintilor, de la amintirea Patimilor, de la strajuirea inimii si de la neclintita hotarare de a spori in bunele deprinderi. Lui nu ii place marturisirea plina de smerenie si, daca ar putea, ar face sa incetezi a te mai impartasi. Nu-l crede si nu-ti fie teama de el. Spune-i: Pleaca, duh necurat! Pleaca de langa mine, ca nu vei avea nici o parte de mine, ci Iisus va fi cu mine, ca un puternic biruitor.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1
Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *