LOADING

Type to search

Alexandrinism și palamism în secolul al XXI-lea

Ortodoxie si traire

Alexandrinism și palamism în secolul al XXI-lea

Share

Sfinții Atanasie și Chiril (alexandrini), alături de Sfântul Grigore Palamas, sunt cateheții iubirii evanghelice. Nu îi uităm nici pe capadocieni, nici pe latinii preschismatici. Surprinzător poate, suntem invitați la trăirea comorilor cerești. Noi evităm pedepsele meritate, cerșim iertarea și sperăm la îndumnezeire. Orice eșec uman pornește de la refuzul de a Îl accept ape Dumnezeu ca fiind cu adevărat Viața. Această Viață este o mare Taină. Fără sfinți, ne POTICNIM în descifrarea acestui imens mister. Fără sfinți, fie devenim ereziarhi, fie ignoranți. Nu putem pătrunde misterul dragostei divine fără ei.

0000000

Așadar, Iubirea divină ni se descoperă ca Viață, dar rămâne, în același timp, o Taină. Riscul unei proaste înțelegeri este catastrofal, ne poate periclita traseul mântuirii. Dacă nu ar fi o Taină, Dumnezeu ar fi o enigmă de genul clusterelor, iar francezii de la CNRS ar fi încântați să Îl studieze în laborator filologic, istoric, filosofic, științific. Dar El este Viață, nu doar un concept semantic, logic sau abstract, El este Cel ce Este, Viața prin excelență, Viața infinită, fără limită.

Dacă nu ar fi Viață, El ar fi o iluzie, cea mai perfectă dintre ele (arianism). Sfinții ne feresc de capacanele gnosticilor, marcioniștilor, ebioniților sau catarilor. Aceste viclenii ale ereticilor sunt un pericol și pentru cei din acest secol al vitezei. Doar că minciunile sunt revizuite, adăugite și adaptate mofturilor contemporanilor materialiști. Maneaua eretică are același mesaj antihristic, chiar dacă nu mai răsună în coptă sau siriacă pe corăbiile secolului al patrulea creștin, ci vibrează în engleză sau spaniolă pe conturile de socializare și la conferințele new-ageiste.

Noi propovăduim un Dumnezeu Viu, plin de Viață, din a cărui plinătate și noi primim har peste har. Sfinții reușesc să anuleze falsa dihotomie, să anuleze presupusul conflict între Viață și Taină. Nu există tensiune decât în mintea dezbinatorului! În Dumnezeu și în sfinți nu există război, nici orice fel de violență, deoarece nu există moarte! Dumnezeu este simultan Viață și Taină, fără ca să presupunem vreo contrazicere, de nici un fel. Este împărtășibil și neîmpărtășibil… Văzut și nevăzut…

Mesajul sfinților este o invitație (de nerefuzat) la Viață. Acum începe să ne învăluie Taina. Ideea nu merită complicate: Dumnezeu vrea să ni Se dăruiască. Noi ne cutremurăm în fața Tainei și nu găsim decât aceste tag-uri: tăcere, uimire, negrăit. Constatăm Realitatea, dar este dificil să o împărtășim scepticilor. Învierile din morți ale contemporanilor nu au nimic senzațional pentru un credincios. Oricum noi nu ne îndoiam de viața veșnică, oricum speram să o dobândim. Acum nu facem decât să ne bucurăm că există, că e atât de bine în această Viață, chiar dacă rămâne o Taină.

Cel mai mare câștig al slujitorilor Bisericii lui Hristos este că au șansa să întâlnească astfel de cazuri-limită. Dacă ar avea altă misiune, ar fi private de această bucurie eliberatoare. Un slujitor se bucură de fiecare lucrare a harului în sufletele oamenilor, se bucură de celebrarea Vieții ca Taină. Această minune este expresia iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

Suntem înfiați, îmbrăcați în har și recunoscători că vom depăși toate nedesăvârșirile propri. Antropologia sfinților este o pledoarie adecvată pentru omul înduhovnicit, nesecătuit, mereu dornic să își potolească setea din Apa cea Vie. Sfinții nu emit speculații, ci mărturisesc experiența Duhului în viața lor. Omul trăiește în proximitatea Iubirii, pentru a putea converti tot ceea ce este în jurul lui și a putea urca Tabor-ul plin de lumină.

Toată această lucrare este darul lui Dumnezeu pentru noi. Nu este acționarea vreunei potențialități pur umane și nu poate fi săvârșită fără El. Decepția contemporanilor stă în neputința de a umple marele gol din viața lor, după expulzarea forțată a Iubirii. Originalul nu poate fi înlocuit cu nici un surogat ieftin. Adevărul nu poate fi comercializat, iar mântuirea nu poate fi deturnată. Hristos nu este nicidecum un Amator, lucrarea Lui nu este incompletă! Mântuitorul nu eșuează în misiunea de a recupera oaia pierdută.

Iubirea primită nu este niciodată prea multă. În veșnicie, omul nu va spune niciodată că are suficientă iubire, nu va reuși să numere infinitul. Creșterea în veșnicie este plus iubire, realizată prin plusul Crucii. Dumnezeu este Plus Infinit, la fel și urcușul omului în El este nerepetitiv, ci mereu progresiv, spre slava inepuizabilă. Mesajul este clar: Dumnezeu nu rezolvă doar operații și examene, poate infinit mai mult! Nu este nicidecum un prestator de servicii spirituale pentru călători și bolnavi, este mult mai mult de atât. Nu doar pansează o rană, ci ne vindecă de moarte, de orice moarte.

Contemporanii au o soluție la îndemână: redefinirea Învierii ca scop al vieții, dincolo de cariere și concedii trecătoare. Omul secolului vitezei este adesea prea copleșit de multe nimicuri, la care ar putea renunța, printr-un complex exercițiu de voință. Omul trebuie să descopere ce I-ar place lui Dumnezeu să îl vadă făcând și să se dedice acelei misiuni. În primul rând, omul trebuie să își golească inima lui Dumnezeu, ca să fie liber și întărit de puterea Lui. Mai direct, să scape de mizerii, de toate mizeriile.

Să nu mai pună un fruct putred într-un vas cu fructe proaspete. Nici o haină murdară într-un dulap cu haine curate. Nici un gând pătimaș într-o inimă despătimită. Să îi ofere obstacolele și decepțiile lui Dumnezeu, Singurul Care îl poate ajuta. Să nu fie bosumflat (omul bosumflat nu se poate ruga).

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *