Alo, Raiul?

Raiul începe aici, dar numai în inima mea. Nu pot recrea raiul nici măcar în Cipru sau Hawaii. A fost creat o dată pentru totdeauna şi trebuie doar redobândit. Ca stare, ca loc, ca realitate. Credinţa biruie cu adevărat toate ispitele lumii. Blocajul psihologic mediatic încolţeşte ateism în inima celui neîncrezător. Mii de liturghii, mii de articole, mii de ore de religie, mii de predici: ce folos de toate fără smerenie? Fără detaşarea de griji, de facturi, de bârfe şi ambiţii. Dacă linia cu părintele Arsenie Boca e „ocupată”, insist, sigur va răspunde.

Părinte, aici jos ne topeşte canicula invidiei. Poftim la ce are vecinul: masă, casă şi concediu. Ajută-ne să nu mai încălcăm porunca a zecea (nu e cea mai neimportantă, chiar dacă e aşezată la urmă). Să vezi, părinte, ce nasol e să trăieşti în patria asta (deşi ortodoxă). Compania de gaz m-a facuturat 665 (uff, it was close!) lei în avans, compania de energie electrică la fel (i-am împrumutat fără camătă, dar fără să îmi ceară părerea), compania de telefonie îmi facturează abonamente reziliate (cum să raporteze ei down-grade)… Şi toate în aceeaşi lună! Şi lista nu e gata: firma de asigurări nu îmi despăgubeşte reparaţia maşinii, trebuie să îmi asigur şi casa de acum, plus o cheltuială semnificativă cu spitalizarea fetiţei. Să mai zic? Duhul grijii de multe ia-l de la mine!!! În jur, o grămadă de taxe. Ar mai fi câteva exemple, dar aţi înţeles ideea. Dacă eu sunt pe minus (ziceam pe vremuri, ca Sidex-ul, acum precum Grecia), cum să mai fac milostenie?

Şi am ajuns, în sfârşit, unde vroiam. La cutia milei. Oricât de sărac aş fi, nu îmi voi băga mâna acolo. E un sacrilegiu şi nu aş avea „haznă” de ei. Nu cred în argumentul „cutia e pentru săraci, dintre care cel dintâi sunt eu”. Fraţii mei, mă rog să va dea Bunul Dumnezeu MINTE să nu mai minţiţi Duhului. Dacă există păcatul lui Simon Magul, nu blufaţi şi cu păcatul lui Anania şi Safira (credinţa nu e un poker on-line). Sigur, eu rămân un naiv, un credul, poate un utopic. Dar nu pot să fiu altfel. Dacă faceţi delapidare, transformaţi Trupul lui Hristos într-un SRL banal. Bine că am rezistat să nu dau nume! Nu cred în indulgenţe occidentale: dacă unii patroni cred ca „se pun bine” donând o zecime din furt, se înşeală. Iar complicii îşi vor lua plata lor. Dar mai bine să nu mă turez (ce bine c-am şters două alineate!), preferând să schimb macazul.

Doamne, ajută-mă să scap de parşivitate, de fariseism, de ipocrizie. Vreau doar linişte să mă pot ruga, să stau de vorbă cu Tine. Să mă eliberezi de anxietatea iadului şi să îmi redai bucuria clipei de har. Ştiu că nu cer prea mult şi că totul depinde doar de mine. Iată ca întrebarea mea anterioară nu e doar retorică. Răspunde însuşi Vladimir Soloviov: Adevărata milostenie e relaţia pur morală, harică, cu aproapele, tot aşa cum adevărata rugăciune e relaţia pur morală, harică cu Dumnezeu. Spasiva, Vladimir!

Sărăcie, lux, elite. Azi credem (avem iluzia) că toţi putem fi bogaţi: principi ai imaginaţiei, voievozi de carton (pe credit). Suferinţă, boală, sărăcie. Dar nu singurătate. Crucea nu e solitară, ci o expectativă a învierii ca jubilare. Neastâmpăr. Bun: nu stăm cu mâinile în sân. Rău: ne mănâncă pielea.

Marele Război nu s-a terminat. Aliaţii – sfinţii – fiind de partea noastră, ne vor elibera din lagăr. Suntem soldaţi, cavaleri angelici, nu dezertori. Copil minune (o minune de copil): multe talente promiţătoare „se pierd” în jungla adulţilor.

Nu suntem protagonişti anonimi pe o scenă tristă, ci fii ai învierii. Nu suntem orfani, ci fraţi ai Mirelui. Haideţi la „ospăţ”, chiar dacă prin martiriu. Apropiaţi-vă cu frică de cer, cu fidelitate şi cu iubire.

Albinele ne pot „înţepoşa”. Te „urzichezi!” Când „găteşti”, te murdăreşti. Să ne curăţăm simţirile şi aşa să primim pe Mire. Armonii de seară: convorbiri paradisiace. Vino, Doamne Iisuse! SOS! Salvează, ocroteşte, sfinţeşte! Ne înfruptăm din bunătatea Tatălui, nu din putreziciunea mândriei.

Statul ateu jigneşte libertatea. De ce eşti nostalgic după gratii, dragă MIC? Recomand pagini „curcubeu”: „Noi”, de Evgheni Zaniatin (primul roman interzis de către cenzura URSS, acum 90 de ani).

Sfinţii închisorilor nu au liturghisit doar în Carpaţi, ci şi dincolo de Volga! Capela îngerului e singurul adăpost veritabil. Crucea neamului ortodox ne urcă spre speranţa anticipativă.

Călătoria spre „lumea adevărată” denotă seriozitate. Nu încape amatorismul „de grătar” în platoşa cavalerilor mesianici făcători de pace, iubitori de frumos şi însetaţi de adevăr.

R., nu te mai lamenta, nu eşti o caricatură, eşti chip al Chipului, fiu adoptiv al Tatălui. Nu parodia sacrul, ca să nu profan-ezi sufletul tău. Eşti templu al Duhului. Dumnezeu nu poate face pentru tine mai mult decât a făcut deja.

Nu Îi scuipa fraţii şi nu Îi desconsidera metodele „misterioase”. Dumnezeu te vede peste tot în aceasta „cameră” (lumea). Nu te poţi ascunde. El e în tine: te-ai împărtăşit. Acceptă misterul.

Sufletul nu e o vastă pustietate, ci o călimară de scris veşnicie. Părăseşte peştera tentaţiilor nocturne. Intriga acestui „episod” numit viaţă o vei afla. Acum e pilot, serialul e Dincolo. Păstrezi „gustările” pentru tine sau le împarţi cu săracii? Dacă nu le împarţi, vei fi împărţit între certăreţii mândri.

Fiecare repetare a păcatului e o violare a încrederii pe care Dumnezeu o are în tine. Bucură-te! Nu mai întrista soarele cu nemulţumiri absurde. Eşti un pion, căsătorit cu alt pion, nu tânji după regină! Încalci porunca a zecea din decalog.

Nimic nu te mobilizează mai tare ca frica. Acum frica a lăsat locul doar iubirii. Pregăteşte-te de moarte. De azi, nu de mâine. (Ca de obicei, anumite alineate „pică” la cenzură: azi, despre „iminenta” depopulare cu 90% a planetei). Fiecare lună poate fi ultima. Priveghere, pregătire, pricepere, post, prietenie, pace.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.