LOADING

Type to search

Singura preocupare a profetului este slujirea

Ortodoxie si traire

Singura preocupare a profetului este slujirea

Share

Unitatea este o profeţie. O dorinţă de a schimba propria inimă, pentru ca ea să se poată bucura de prezenţa lui Dumnezeu. Realitatea ultimă este Dumnezeu. Fără El nu există viaţă. Iar fără viaţă nu există înţelepciune (profeţie) vrednică de iubit. Suntem păcătoşi mântuiţi. Profeţie realizată: Fiul aşează pe Duhul în sufletul nostru, refăcând amprenta Tatălui.

Actualitatea profeţiei vizează necesitatea Pocăinţei, ca autoexaminare, ca dorinţă de dobândire a păcii lăuntrice. Biserica profeţilor este vie, puternică, oferă o răsplată „considerabilă”, conferă cumpătare şi – mai ales – este singura care poate vindeca o societate bolnavă. Profeţia este o manifestare de credinţă concentrată în jurul unicului Dumnezeu.

Omul este chemat să se încredinţeze Lui în orice împrejurare. Sfintele Taine sunt profeţii împlinite, ele oferă trăiri unice ale prezenţei şi binecuvântării lui Dumnezeu asupra noastră. Doar omul decăzut consideră profeţia o „nebunie primejdioasă”. Noi suntem ţinta profeţiilor: ni se cere iscusinţă, mai mult decât orice. E frumoasă realitatea biblică, pentru că ne conduce la Dumnezeu.

Un profet este trimisul lui Dumnezeu. Un om plin de Duh Sfânt. Profetul Isaia a scris o jumătate de secol, abundând în mângâieri duhovniceşti. Nu degeaba Isaia este numit profetul luminii dumnezeieşti. A murit ca martir, tăiat cu fierestrăul. Sfintele sale moaşte se găsesc la Muntele Athos, Mănăstirea Hilandar.

Orice idee mincinoasă despre divinitate este un idol. Profetul este un stâlp al adevărului, un mărturisitor al Mesajului veşnic. Toate concepţiile false despre Dumnezeu sunt idolatrii ale minţii. Idolatria este adulter, adică lipsă de fidelitate faţă de Cel Veşnic, încălcarea Legământului. Cea mai mare dorinţă a profetului este ferirea de contaminare. Bolile mândriei şi lăcomiei sunt deosebit de periculoase, adevăraţi viruşi ucigaşi, ignoraţi de cele mai multe ori.

Oamenii au răsturnat adevărul, iar profetul vrea sa îi trezească din această înşelare, le reîmprospătează conştiinţa apartenenţei lor la Planul iubirii veşnice. Profetul devine exigent când e vorba despre lâncezeala noastră. Nu se poate să aşteptăm oricum venirea Domnului, ne pregătim pentru primirea Musafirului Gazdă. Mai ales când e vorba de rege, profetul devine aspru. Ieremia îi profeţeşte regelui Ioachim că va fi îngropat ca un măgar (fără onoruri, târât în afara cetăţii), iar regelui Iehonia ca va muri exilat, împreună cu familia lui. Păreau imposibile aceste profeţii, dar s-au adeverit întocmai. DNA-ul divin este infailibil. Până şi Alexandru cel Mare a recunoscut un sfânt în profetul Ieremia, aşezând cu cinste sfintele sale moaşte în Alexandria, Egipt.

Avem şi un profet al smereniei, Iezechiel, al cărui mesaj răzbate până la noi: modestia nu face casă bună cu publicitatea (cultul propriei imagini, slava deşartă). Mândria atrage demonii, nu îi alungă, iar harul devine nelucrător în omul pătimaş, amorţit, anesteziat. Profeţia implică trezirea conştientă, angajamentul ferm de a practica virtutea. Daniel este profetul persecutat. Groapa cu lei este lumea aceasta, o cuşcă în care singuri ne izolăm, refuzând să ne înălţăm deasupra firului ierbii, locul unde acţionează şarpele. În egală măsură, mărturisitorii secolului al XX-lea (Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Ilarion Argatu, Felix Dubneac, Damian Ţâru şi mulţi alţii) au răspuns chemării profetice şi nu au abandonat Arca pe timp de furtună bolşevică.

Singura preocupare a profetului este slujirea. El nu este crispat să producă ştiri, el doar transmite ce i se cere. În rest, slujeşte oriunde e nevoie. Este o mare taină, o imensă penitenţă, smerenie, o imitare a modelului divin. Profetul ştie, e convins: Dumnezeu se află în permanenţă în cel mai profund colţ al sufletului. Profetul vrea să aparţină pe de-a-ntregul lui Dumnezeu. Cartea profeţiilor este manualul nostru de tactică duhovnicească. Îl ascultăm cu o ureche, să o destupăm şi pe cealaltă! Cartea profeţiilor este o Scrisoare plină de dor de la Cel aşteptat, un îndrăgostit o reciteşte zi de zi.

Mai vorbeşte Dumnezeu cu oamenii, aşa cum o făcea pe vremea lui Adam, a lui Moise sau a lui Ilie?!

Mesajul nu este criptat, ci este deplin accesibil: „Doamne, fă să se ştie că Tu eşti singurul Dumnezeu!”. Dumnezeu îl ascultă pe profet, pentru că ascultă pe cel drept. Dumnezeu nu este în furtună, ci în adierea de vânt subţire, în briza harului Sfântului Duh, vie şi lucrătoare în fiecare Liturghie. Unde este Dumnezeu, acolo sunt şi sfinţii Lui. Iar noi ţinem mintea în iad, dar nu deznădăjduim. Când putem să ne rugăm mai mult, să profităm.Profetul este un reper. Râvna, caracteristica intrinsecă. Zelul misionar, dedicarea totală, fericirea fără compromisuri, iată portretul psihologic al profetului. Această râvnă este un puternic imbold lăuntric, o pornire aprinsă spre Cineva, o însufleţire (sârguinţă, ardoare, evlavie). Profetul nu negociază cu idolii, el mărturiseşte Adevărul şi demască înşelătoria. Seceta nu este nimic altceva decât necredinţa, depărtarea de Apa Vieţii. Poporul vrea apă, dar nu Îl caută pe Dumnezeu, Cel ce dăruieşte apa. Soluţia: pocăinţa (întoarcerea la credinţă).

Nu ne irosim concediile, ci ne încărcăm bateriile. Ne facem ordine în gânduri, pentru a fi în ceata profeţilor. Dumnezeu are grijă de noi, sărmanii şi sufletele noastre le va mântui. Dacă am primit lumina învierii, să o şi păstrăm. Profetul este aliatul nostru contra beznei. Întunericul este agresiv, tinde să copleşească lumina, dar sfântul îl înfruntă. Apoi, sfântul participă la stabilirea adevărului. El continuă lucrarea lui Dumnezeu până la sfârşitul lumii.

Lui Dumnezeu îi pasă de noi! Este Singurul care ne spune că avem valoare (că nu suntem de nimic). Singurul care îi bagă în seamă pe slăbănogii de noi, pe însetaţii mileniului trei. În labirintul acesta, călăuzirea sfântului facilitează ajungerea la destinaţia dorită. Sfântul ne vindecă de derută! Ne salvează de dezamăgiri, ne privează de încă un eşec în plus. Şi proclamă aşteptarea revenirii, ca la Vitezda. Dar cel mai eficient angajament al nostru rămâne cel de azi. Ne obligă la o întreagă disponibilitate. La cercetarea văduvelor din Sareptele noastre. Cine e celălalt? Este cel prin care Dumnezeu măsoară iubirea noastră. Poate fi chiar cel din autobuzul de dimineaţă. Dimpotrivă, egoismul predispune la accidente (ca şi cum am circula pe sens interzis). Când iubim, mergem pe calea sfântului, către Dumnezeu. Asta înseamnă că Îl întâlnim. De fapt, ni-L dăruim unii altora pe Dumnezeu, Iubirea inepuizabilă. Să Îl alegem pe Dumnezeu, El singur ne oferă infinitul. În inima fiecărui om se ascunde dorinţa după acest infinit.

Râul nu curge fără izvor. Lumina nu străluceşte fără soare. Nici noi nu ptem trăi (pe deplin) fără Dumnezeu. Dacă ne vedem fără cătuşe, să nu ne credem liberi, până ce scăpăm de patimi, urmând modelul sfântului tesvitean. Să Îi oferim totul lui Dumnezeu (vom transfera fiinţa noastră în El). Ce vrea Dumnezeu: să ne dăruim total, să fim disponibili pe deplin, să iubim din toată inima, să ne rugăm din toate puterile. Sfântul este un ciclist care cunoaşte scopul cursei şi pedalează cu înfocare. Profetul este cel care captează apa vieţii în barajul credinţei. Cel care nu refuză darurile divine. Dacă ne vom deschide sufletul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Ilie, vom fi întăriţi de puterea Lui. Mâinile noastre vor fi în mâinile Lui. Toţi cer un răspuns, trebuie să le răspundem astăzi. Mâine vor trebui alte răspunsuri, pentru alţi oameni, pentru alte probleme.

Nimeni care intră în contact cu Dumnezeu nu pleacă fără folos. Nu dăm înapoi! Ducem la capăt iniţiativele, proiectele noastre, împreună cu Dumnezeu. Iubirea divină revărsată în sfinţi dă sens tuturor. Lipsa fidelităţii este un faliment chinuit, o zvârcolire dramatică, un naufragiu în şovăială, o angoasă a lipsei de har. Sfântul ne convinge că Dumnezeu este Realitatea fundamentală (aşa cm Îl mărturiseşte experienţa Bisericii). Acest Dumnezeu nu trebuie „apărat” (ca şi cum ar fi neputincios), ci trebuie afirmat şi mărturisit. Fără sfinţi, lumea este în paragină, colcăie în complexe, smiorcăieli şi inutilităţi. Sfinţii însă L-au reintrodus pe Dumnezeu în viaţa noastră de zi cu zi. 

Marius MATEI

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1
Previous Article
Next Article

1 Comment

  1. Novac 13 mai 2015

    Maria Magdalena afla de la prorocul Isaia despre nasterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara. Astfel cand va fi vindecata de duhurile rele, ea il va recunoaste pe vindecator in persoana lui Iisus. Ea va fi prima dintre apostoli care va intelege natura dumnezeiasca a lui Iisus, fapt pentru care il va urma ca purtatoare de mir, va participa la evanghelizare, band din izvorul viu care curge din cer. Ea va trai dureros patimile Dumnezeului sau, zvarcolirie si chinurile Sale, ea il va astepta treaza pana la Inviere, langa Cruce, adunand in sufletul si in intreaga ei fiinta suferinta Lui. Ea este apostolul suferintei. Iubirea ei fata de Dumnezeu se va manifesta, pe drumul vietii, prin suferinta si prin rugaciune. Sfanta Marie Magdalena ajuta -ne noua
    sa privlim cu ochii treji lucrurile dumnezeiesti! Amin.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *