Noutatea Anului Nou

Cele vechi se prescriu prin Pocăință. Cele noi se adaugă prin har. Dar nu există fericire terestră în înțeles milenarist. Fericiți vom fi, plata noastră va fi în cer, nu aici! Aici suspinăm, suntem gunoiul lumii, lepădătura tuturor, ne asumăm piroanele, în așteptarea bucuriei învierii. Noutatea constă în faptul că am priceput mesajul, ignorat adesea. Propun să lecturăm în duh de rugăciunea profeția lui Haggai (Agheu): Fiți cu băgare de seamă pe unde umblați! Ați strâns mult, dar Eu am risipit truda voastră! Ceea ce auzisem de mult, din copilărie, dar nu băgasem în seamă, Piatra unghiulară Hristos, acum se clarifică, chit că nu merităm acest har. Nu agonisim lucruri, ci ne îngrijim de fericirea altora. Iată o noutate! Nu mai suntem nici zgârciți, nici egoiști. Ne interesează să pansăm rana altora, să suplinim lipsa. Cât putem, dar putem mult…

Vorbim cu Dumnezeu, câtă vreme ne este dor de El și constatăm cu nu putem izbândi nimic fără El… Ni se cere o înnoire. Ceva nou, proaspăt descoperit. Această putere vine din Scriptură și din Euharistie și din pregătirea pentru primirea acestor haruri. Rugăciunea este o pâine nouă, proaspătă, caldă, adusă Creatorului. Dumnezeu ne vrea înnoiți, proaspeți, nu lâncezi, nu morocănoși. Evanghelia este Vestea mereu nouă, care nu se învechește niciodată. Nuvela vieții noastre înseamnă ceva nou, inedit, neșateptat: darul primit după ce ne-am împăcat cu Dumnezeu. Noua Eră este iadul prezentat umanist, fără Cruce, fără Hristos, cu un nou idol: omul și plăcerea lui, care nu se consumă niciodată pe sine. Noi ne bazăm pe Noul Adam – Hristos, nu pe Noul Nero.

Noutate înseamnă Știre (veste) nouă: Dumnezeu Se face OM!!! Un zvon care se confirmă. Da, e adevărat. Nu ne vine să credem că chiar putem scăpa de infern. E prea frumos să fie adevărat, dar e real. E cea mai sigură realitate. Dumnezeu este Persoană: putem intra în comuniune de iubire cu El! Iar iadul este absența iubirii Lui. Este o Persoană reală, cea mai adevărată existență, nu este o plăsmuire. Este șansa noastră să scăpăm de întuneric, iată noutatea! Fiecare acatist este o întâlnire cu sfinții, aliații noștri. plănuim evadarea din infern, alături de Sf. Sava, Ioan de Kronstadt, Arsenie Boca… Noutatea este că am descoperit acatistul. Uneori ni se pare că pierdem. Este o amăgire. Hristos deja a biruit în noi. Asta e noutatea: după un șir lung de înfrângeri, câștigăm. Războiul s-a terminat, satan e zdrobit, ai noștri au învins, asta e noutatea știrii. Ceea ce vedem ozvârcolire din orgoliu, dar nimic nu poate schimba Câștigătorul. Depinde de noi în ce echipă suntem, a biruitorilor sau nu. Acum pare invers, toți săracii cu duhul par idioți, dar sunt singurii inteligenți.

Sfinții sunt colegii noștri de celulă. Ei nu sunt pedepsiți, ci sunt infiltrați pentru a a ne ajuta să părăsim lagărul morții. Problema e că majoritatea fie nu vedem lanțurile patimilor, fie le vedem și le sărutăm, nu vrem să le părăsim. Să nu refuzăm oferta sfinților, că e din partea lui Dumnezeu. Cum să nu intrăm în legătură cu ei zilnic, câtă vreme sunt șansa noastră de a scăpa de chinuri, prin comunicare cu Baza… Noutatea e în faptul că până acum poate nu luam în serios lucrurile acestea. Orice știre nouă este, mai ales, o chemare: S-a deschis raiul! Știrea înseamnă cunoaștere, aprobare, învoire, permisie. Este Știrea Știrilor.

În Hristos, omul este cea mai puternică ființă. Planurile nimicitoare au fost nimicite. Nimic nu a rămas neclar. Chiar dacă am ratat promovările lumești, Hristos are pregătit premiul pentru noi. Patimile au umplut infernul de osândiți, dar Hristos golește zona. Dar și robiții trebuie să aibă gând de eliberare.

Dacă suntem discipoli ai Lui, să nu mai trăim ca pagânii. Suntem atât de mulţi creştini, dar – pe pământ – nu există pace şi – între oameni – nu există bunăvoire. Uneori, lipseşte ceva: sentimentul că aparţinem Lui (şi – implicit – siguranţa că suntem protejaţi). Efectul: distragerea atenţiei de la cele veşnice. Exclusiv un suflet pătruns de iubirea Lui nu cunoaşte viclenia (nu e mişcat spre acţiuni necugetate). Cum şi-ar petrece Domnul Iisus ziua de azi?! Suntem încă extrem de capricioşi: pendulăm între tristeţe (Totul e deşertăciune) şi bucurie (Toată suflarea să laude pe Domnul). Dumnezeu îmbrăţişează toată lumea cu iubire. Iar noi ne socotim sufletul pierdut, pentru a fi mereu în căutarea lui. Istoviţi de probleme, doar prin credinţă nu ajungem la faza de dezgust faţă de toate (doar credinţa înveşniceşte, nu doar rostogoleşte expresii).

Convertirea presupune nu doar îndepărtarea de păcat, ci şi orientarea spre Dumnezeu. Definţia creştinilor: copii nevinovaţi ai lui Dumnezeu (în mijlocul unei generaţii strâmbe şi stricate), îmbrăcaţi cu bunătate, blândeţe şi răbdare, mereu plini de bucurie, stăruitori în credinţă. Căutaţi cu încredere cărţile Sf. Grigorie de Nazianz: Este o foarte mare deosebire între a fi convins de existenţa unui lucru şi între a şti ce este acel lucru în sine. Nu e suficient să acceptăm o idee vagă despre veşnicie. Suntem chemaţi să admirăm blândeţea oceanelor, nu mărimea lor. Suntem chemaţi la curaj, la lumină, la fericire.

Nu există imposibil! Cu o singură excepţie: este imposibil ca Dumnezeu să fie rău! Excepţional: ni s-a aprobat graţierea. Fără excepţie, Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. Iertarea devine regulă generală. A fi de excepţie înseamnă a face excepţie de la regula urii. A face notă unificatoare, nu discordantă. A fi exceptat din infern.

Nu putem respira tot aerul, dar putem primi toată iubirea Lui. Nu suntem chemaţi să alergăm după multe, ci să ardem în iubirea Lui. Singura soluţie de a găsi fericirea şi de a o păstra. Asumarea credinţei presupune să nu facem nici un compromis nici cu smerenia, nici cu blândeţea. Să fim inocenţi, fără excepţie. Pătrunse de credinţă, până şi gândurile devin curate. Fără excepţie. Credinţa este un foc mistuitor. Excepţional! Mistuie răul, boala, moartea chiar. Dumnezeu este numit Lumină, din cauză că este strălucire a sufletelor curăţite. Fără excepţie. Este numit Răscumpărare, din cauză că ne eliberează şi se dă pe Sine preţ de răscumpărare pentru noi. Excepţional! Este numit Înviere, pentru că ne readuce la viaţă. Fără excepţie.