Arhimandrul Sotiriadis: „dorinţa Bisericii Ortodoxe este ca Biserica Romei să se despartă de puterea ei temporală şi să se dedice total misiunii ei spirituale de transformare a lumii”

Arhimandritul Ignatios Sotiriadis a socat lumea ortodoxa cu declaratiile pe care le-a facut la Sinodul Episcopilor Catolici reuniti la Roma. Prezentam acum cateva reactii ale sale care au fost postate de siteul www.catholica.ro. Ele nu sunt de natura sa limpezeasca acele confuzii dogmatice si canonice pe care arhimandritul le facuse in fata episcopilor catolici. Dimpotriva.

„Intervenţia Patriarhului ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului la Sinodul Episcopilor a marcat un moment de cotitură pentru ecumenism, a declarat săptămâna trecută pentru Zenit reprezentantul Bisericii Ortodoxe a Greciei. Arhimandritul Ignatios Sotiriadis a participat ca delegat fratern la Sinodul Episcopilor dedicat Cuvântului lui Dumnezeu, eveniment încheiat duminică. Acesta s-a referit la predica Patriarhului ecumenic de la celebrarea Vesperelor din 18 octombrie, alături de Papa Benedict al XVI-lea, în Capela Sixtină.

– Aţi participat la întreg Sinodul. Ce aţi auzit de la Părinţii sinodali despre predica Patriarhului Bartolomeu?- În primul rând sunt mândru că l-am văzut pe Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Bartolomeu I în Capela Sixtină, acolo unde se aleg Papii, loc atât de faimos în lume pentru valoarea sa artistică, percepând invitaţia adresată de Papa Benedict celui care ocupă locul „primus inter pares” în Ortodoxie (Patriarhul Bartolomeu – n.n.) ca fiind foarte onorantă. Evenimentul a fost primit bine de către Părinţii sinodali – cu toţii au fost prezenţi – ca un moment cu adevărat de har. Cotidianul Vaticanului, L`Osservatore Romano, a prezentat apoi momentul pe chiar prima pagină.

Patriarhul s-a referit în predica sa la interpretarea dată Cuvântului lui Dumnezeu conform învăţăturilor şi scrierilor Părinţilor Bisericii. A fost o predică magisterială, prezentând poziţia Bisericii Ortodoxe asupra temei în discuţie, inspirându-se din bogăţia spiritualităţii răsăritene. A fost un eveniment istoric în care un Papă, celebrând Vesperele în faţa întregului episcopat catolic, nu şi-a exercitat ministerul de învăţător, ci a delegat sarcina celui care era al doilea Episcop al Bisericii în vremea în care ea nu era încă divizată. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost afirmaţia Papei atunci când predica Patriarhului, primită cu lungi aplauze, s-a încheiat: „Dacă avem Părinţi comuni, cum am putea să nu fim fraţi?”

– Părinţii sinodali au fost în mod special impresionaţi de partea din predică în care Patriarhul a explicat cum se poate „vedea” Cuvântul lui Dumnezeu prin icoane şi în creaţie, subliniind importanţa protejării ei.- Patriarhul ecumenic este cunoscut pentru pasiunea şi neobositul său angajament la nivel ecologic, iar Părinţii sinodali i-au apreciat contribuţia la o discuţie de maximă importanţă şi actualitate, în care Biserica trebuie să fie protagonistă.

– Dar marea noutate a fost probabil nu intervenţia Patriarhului ci dorinţa Papei, exprimată la Vespere, de includere a propunerilor Patriarhului în lista propunerilor sinodale. Această iniţiativă pare a fi fost recepţionată pozitiv de Părinţii sinodali. În acest fel, pentru prima oară în istorie, magisteriul unui Patriarh ecumenic poate fi preluat de magisteriul oficial al Bisericii Catolice prin exhortaţia apostolică post-sinodală.- Atunci când suntem uniţi de Cuvântul lui Dumnezeu, calea noastră merge inevitabil în direcţia unui al doilea pas, care este unitatea deplină, respectiv celebrarea comună a Euharistiei. Dar la aceasta nu se va ajunge atât de mult prin eforturi umane cât mai degrabă prin insuflarea şi dorinţa Duhului Sfânt.

– Dar cei care speră în această unitate o văd ca pe ceva foarte îndepărtat.- Separarea Bisericilor Răsăriteană şi Apuseană a avut loc de-a lungul a câteva secole; nu a fost un eveniment izolat al anului 1054, ci un lung proces cultural şi lingvistic. Ne-am separat încet şi tot încet ne vom uni. Nu putem noi să vorbim despre date. Ceea ce este sigur este dorinţa Bisericii Ortodoxe ca Biserica Romei să se despartă de puterea ei temporală şi să se dedice total misiunii ei spirituale de transformare a lumii.”