LOADING

Type to search

Barba este o caracteristică genetică a bărbaților, e în firea lor să se poarte astfel

Ortodoxie si traire

Barba este o caracteristică genetică a bărbaților, e în firea lor să se poarte astfel

Share

Poate că am exagerat uneori abordând mai mult tema înfățișării femeii și am vorbit mai puțin despre cea a bărbatului. Acest articol este dedicat întru totul lor: băieților și bărbaților.

De la bun început vă spun, ca să evităm conflictele, că a nu purta barbă nu este considerat un păcat, deși este în firea bărbatului să fie așa. De fapt chiar etimologic, substantivului bărbat provine din limbile romanice de la cuvântul barbato/barbado cu sensul de om cu barbă. Probabil această definiție avea ca scop diferențierea verbală a părții masculine de cea feminină.

Barba este un aspect al înfățișării umane care diferențiază clar bărbații de femei. Femeilor nu le crește barbă pe față, deci este o caracteristică genetică a bărbaților, e în ființa lor acest lucru. Este logic pentru un bărbat cu puțină minte că a purta barbă nu este o opțiune ci este o caracteristică genetică a firii sale. Așa am fost creați noi bărbații de către Dumnezeu.

De ce totuți majoritatea bărbaților își rad barba?

Înainte de a vă spune de ce și-o rad, vreau să vă spun că fiind un lucru nefiresc, bărberirea este adesea un chin pentru bărbați, mai ales pentru cei cărora le crește barba foarte repede. Sunt unii oameni care se bărbieresc în fiecare zi. Vi se pare oare firesc lucrul acesta? Pielea feței este foarte sensibilă în comparație cu pielea din alte zone ale trupului și din acest motiv o bărbierire deasă e însoțită de iritații, tăieturi accidentale și alte probleme medicale. E ușor de înțeles că așa cum un băiețel în copilărie nu a avut grija aceasta a părului de pe față, pentru că nu i-a crescut, la fel ar trebui și ca bărbat să nu aibă această grijă ci să se poarte așa cum l-a lăsat Dumnezeu.

Când zic să purtăm barbă nu spun nicidecum: neîngrijit, ci pur și simplu să-și accepte caracteristicile firii așa cum sunt ele lăsate de Dumnezeu în structura noastră genetică.

De ce-și rad bărbații barba? Pentru că așa-i văd pe ceilalți în jurul lor și percep acest lucru ca o normalitate. Pentru că societatea în care trăim promovează excesiv grija trupului și carnalitatea, iar părul de pe trupuri incomodează privirile pline de poftă ale omului desfrânat. Din acest motiv bărbații nu numai că au ajuns să-și radă barba, dar își rad și părul de sub braț, și părul de pe piept, și cel de pe picior, și mână ba chiar și cel din zona intimă. Epilarea bărbaților este promovată tacit prin bărbați care pozează în fel de fel de reviste, care joacă în filme, care apar în diferite videoclipuri, care prezintă lenjerie intimă, care fac reclamă la spume și aparate de ras și care sunt epilați complet.

Epilarea bărbaților este o consecință a indecenței și a culturii trupului promovată constant în societatea de astăzi.

De ce să purtăm noi bărbații barbă?

Înainte de a vă răspunde o să vă spun ce discuții am eu acasă cu fetițele mele. Le mai văd câteodată că-și pun brățări la mâini, lanțuri la gât, inele pe degete, sau se înfășoară în prosop și defilează ca miresele prin casă având umerii goi, și atunci zic: „Sofi, ia uită-te tu la Măicuța Domnului în icoană, are cumva brățară la mână? Nu. Are cumva lănțișor la gât? Nu. Are cumva inele pe degete? Nu. O vezi tu cu spatele gol, sau pielea goală? Nu. E machiată la ochi? Nu. Are cercei în urechi? Nu. Atunci nici voi să nu purtați. Așa trebuie să fiți și voi, curate și frumoase ca Măicuța Domnului.” Același lucru l-am putea observa și la celalte femei cu viață sfântă: Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfânta Împărăteasă Elena, Sfânta Maria Egipteanca, Sfânta Teodora, Sfânta Sofia, etc.

Același raționament l-am putea aplica și noi băieții atunci când nu știm dacă ar trebui să purtăm barbă sau nu: „Are Domnul Iisus Hristos barbă în icoanele în care este reprezentat? Are. Au sfinții barbă în icoanele în care sunt pictați? Au.” Bun. Atunci răspunsul e simplu: Dacă noi îl avem ca model de viețuire pe Hristos Dumnezeul nostru, atunci dacă El poartă barbă atunci voi purta și eu.

Dacă mie mi-e tare drag de Sfântul Ioan de Kronstadt, de Sfântul Nicolae Velimirovici, de Sfântul Siluan Athonitul, de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și de alții, și toți poartă barbă, atunci în mod firesc ar trebui să port și eu.

De ceva timp încoace am început să port și eu barbă, deși nu am o barbă așa frumoasă, ci una mai rară și mai răsfirată, dar sunt bucuros că o port. E barba mea și mă bucur când văd în oglindă ce frumos se continuă părul din cap cu barba de pe față, întregindu-se astfel un chip natural, nu unul schimonosit de preconcepțiile lumii.

Dar o barbă aranjată, dichisită cu model, e la fel improprie chipului bărbătesc ca o față bărbătească rasă.

Spunea un băiat la un moment dat că pe el barba îl smerește. Așa spun și eu că pe mine, a ieși în societate cu barbă, mă responsabilizează în fața celorlalți. De obicei oamenii asociază persoanele cu barbă cu preoții sau călugării sau cu creștinii mai râvnitori. Astfel un om cu barbă va beneficia de mai multă încredere în relația cu ceilalți oameni, decât unul fără barbă, și asta probabil pentru că în mintea noastră barba este asociată cu o oarecare relație cu Dumnezeu. Ba mai mult, barba care acoperă fața, e un semnal că persoana respectivă nu pune așa mare preț pe trup și nefiind împătimit de plăcerile trupului va fi mai de încredere ca unul căruia îi lipsește naturalețea. Iată cum barba influiențează starea sufletească. Și chiar Sfântul Clement Alexandrinul spune că ”barba are o mare înrâurire sufle­tească asupra cugetului”.

De când port barbă oamenii mă recunosc mai ușor ca fiind omul lui Dumnezeu, și asta mă obligă să mă comport mai atent pentru a nu sminti. Cineva chiar a crezut că sunt preot, dar n-am reverenda pe mine, știind că am terminat facultatea de teologie.

Să nu vă gândiți că a purta barbă e o mândrie, pentru a te arăta oamenilor credincios! Asta e firea bărbatului, să poarte barbă! Gândiți-vă invers, că e anormal să te razi și să te arăți cu o față feminină în societate.

Ce taină mare! Un lucru atât de mic: barba, dar care ar putea schimba așa de multe în comportamentul nostru.

Ai încercat vreodată să vezi ce om frumos ești dacă-ți lași barbă? Ce mult te asemeni cu Dumnezeu Cel din icoană.

Nu contează ce fel aveți barba: deasă, rară, mare, mică, oricum ar fi ea trebuie să conștientizați că așa a considerat Dumnezeu potrivit pentru firea voastră, atât pentru fizicul vostru cât și pentru temperament.

Barba va restabili chipul bărbatului frumos și cuviincios, așa cum l-a lăsat Dumnezeu pe pământ și vă va ajuta spre mântuire.

Cu cât bărbații își pierd mai mult din caracteristicile care-i diferențiază față de femei, cu atât femeile vor fi mai neascultătoare și mai nesupuse lor. Cu cât femeile vor încerca mai mult să se asemene bărbaților (să conducă lumea, să fie puternice, etc.) cu atât bărbații le vor manipula mai mult și le vor folosi pentru plăcerea lor.

În ambele situații, atunci când bărbatul nu-și împlinește menirea sa are de suferit și el și femeia lui. La fel când femeia nu-și împlinește menirea ei, are de suferit și ea și bărbatul. Aceasta e voia lui Dumnezeu, este o lege nescrisă a creației și ne îndeamnă pe toți spre împlinirea poruncilor Lui.

Bărbatul cu chipul lui Hristos din icoană și cu Duhul lui Dumnezeu în el este bărbatul adevărat: drept, credincios, curajos, harnic, puternic, ocrotitor al familiei sale și luptător pentru mântuirea lumii.

Cui oare să mă asemăn, dacă nu lui Dumnezeu?!

Mai puteți găsi un alt articol frumos despre barbă pe site-ul crestinortodox.ro:  Barba, firescul devenit accesoriu

Claudiu BALAN

portalul Ortodoxia tinerilor

3 Comments

  1. Andrei 7 aprilie 2016

    Deseori cand avem mintea linistita simtitm ce trebuie sa facem in mod intuitiv.

    Atunci cand grija excesiva pentru imagine/orgoliu/placere, ne reduce abilitatea de a simti intuitiv dorinta lui Dumnezeu pentru noi, trebuie sa observam planul firesc/natural, viata/exemplul Celor Placuti Domnului. Mai ales sa practicam „imitatio Christi”. Sa traim cat mai aproape de Domnul si de ucenicii Sai.

    Sf. Ap. Pavel vorbeste impotriva parului „lung”, un termen relativ astazi pentru ca femeile nu-si tundeau Niciodata parul, barbatii isi tundeau parul o data sau de doua ori pe an, il radeau cand faceau un juramant.

    Epilarea barbatilor si raderea totala a barbii erau umilinte foarte mari, aplicate ca pedeapsa.

    Daca citim/ascultam diferitele prezentari ale aspectului exterior al Lui Iisus Hristos, cum ar fi „Guvernatorul din Iudeea” – Publius Lentulus, constatam ca Iisus avea parul pana la umeri si barba.

    Răspunde
  2. ioDan 25 ianuarie 2017

    Aș fi vrut ca și cei doi preoți ai parohiei noastre să citească acest articol, fiindcă nu poartă barbă.
    Nu-i judec, și Domnul știe că nu lipsa bărbii lor m-au determinat să nu-l am pe nici unul din ei ca duhovnic.

    Răspunde
  3. Octavian Gordon 25 ianuarie 2017

    E posibil ca autorul articolului să exagereze sau cel puțin să nu ia în seamă aspectele care țin de modă sau de contextele culturale. Invocarea „firii” în discuție este un lucru bun, dar absolutizarea acestei raportări ne conduce într-un gang strangulator, care este cel al formalismului. Dacă ar fi să luăm „firea” (așa cum ne-a făcut Dumnezeu) drept reper, atunci n-ar trebui să umblăm goi pușcă? La ce e nevoie de haine? Dar unghiile ni le mai tăiem sau le lăsăm să crească în legea firii sădite de Dumnezeu în om? Iată deci că firea (un bun reper, de bună seamă) nu poate fi luată totuși ca reper absolut.
    Apoi, dacă este să căutăm chipuri de înaintași-model, vom vedea că Însuși Hristos are o puzderie de reprezentări în Antichitate (nu și în perioada bizantină tîrzie) fără barbă. Vorbesc de Hristos matur, nu de Hristos Prunc. Dar Sfinții fără barbă (și iarăși vorbesc de maturi) pictați și astăzi pe pereții bisericilor de moștenire bizantină?
    Ca să nu mai amintesc și de Sfîntul Ștefan cel Mare. El își lăsa doar mustața să crească. Cît de nefirească putem noi să socotim opțiunea lui Ștefan cel Mare?
    Mă tem că ne întoarcem la ce spuneam la început: modă și/sau context cultural.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *