Binele să ne ocupe tot timpul

Credința face posibilă îndumnezeirea fiecărei persoane umane, dar și iubirea între ele și între ele și Dumnezeu, zice sfântul mărturisitor Maxim. Toate ereziile sunt aiureli periculoase, care fac imposibilă îndumnezeirea omului și provoacă nefericire veșnică. Ereziile sunt minciuni, izvorâte din vicleniile diavolului, pentru a depărta de la adevăr pe cât mai mulți. Planta nu știe de ea și – de aceea – nu își pune întrebări despre ceea ce este, de unde vine și ce rost are și nici nu cugetă pentru a găsi răspunsuri. Numai omul are conștiința propriei existențe și caută răspunsuri la aceste dileme. Omul deștept este omul treaz, priveghetor, vigilent, trezit la conștiința de sine. Cel adormit, anesteziat, nu are această bucurie a descoperirii nemuririi și rămâne să vegeteze inutil.

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzjffr

Sensul omului se luminează numai din îmbogățirea cu sensurile descoperite împreună cu ceilalți, zice pr. Stăniloae. Oamenii se simt ca frați, bine știind că nu au existența de la ei. Ei se simt ca având o origine comună. Ei se simt fii ai Tatălui iubitor. Ei simt că ținta existenței lor este iubirea desăvârșită între ei ca frați. Ei se identifică cu cei ce suferă, descoperindu-L astfel pe Hristos. Bucuria lor vine din simțirea prezenței lui Hristos în mijlocul lor. Acest lucru este posibil doar pentru cei ce cred că există înviere.

Cei despărțiți voluntar de El și dezbinați între ei se află în imposibilitatea de a moșteni fericirea veșnică. Cei uniți cu Dumnezeu însă pot iubi la nesfârșit, pentru că El face posibilă fericirea veșnică. Lumea este făcută pentru creșterea spirituală a oamenilor în comuniune. Fără oameni, lumea nu ar avea nici un rost. Dumnezeu este mereu disponibil comunicării vieții Lui. El nu ne pretinde să cuprindem toate lucrurile create, prin cunoaștere, pentru că nici nu am reuși să facem asta.

Credința nu anulează lumea, ci dorește ca aceasta să fie sfințită prin puterea divină și promovează normalitatea și setea de bunătate. Singura piedică este păcatul, care nu trebuie justificat, ci părăsit imediat. Este un privilegiu pentru om că este creat de Dumnezeu cel iubitor, nu este o emanație unei esențe oarbe (caz în care nu ar scăpa niciodată de neputințe, ca să nu mai amintim de moarte). Numai prin smerenie omul reușește să vadă în ceilalți valoarea pusă în ei de Dumnezeu.

Dacă între oameni nu există bucurie perfectă, trebuie să existe Cineva care ne poate bucura deplin, Cineva fără umbră de egoism, Cineva care poate dărui o iubire desăvârșită, Cineva care participă la durerea noastră și o poate preschimba în bucurie. Dacă nu intrăm în dialog cu Dumnezeu, înseamnă că nu avem conștiința nevoii noastre de El și că trăim o iluzie. Fiind susținuți de Dumnezeu, suntem inepuizabili, dar nu creștem decât acceptând comunicarea cu El. Lipsa acestei comuniuni de iubire este o răzvrătire (neascultare, rebeliune). Ca să primim daruri, mai întâi să Îi cerem iertare și să ne împăcăm, înainte de a ne primi pedeapsa meritată.

Cu cât se apropie mai mult oamenii de Dumnezeu, cu atât simt mai mult comuniunea dintre ei. Devenind mai comunicabile, persoanele sunt mai unite între ele. Binele se trăiește de persoane cu cea mai deplină mulțumire, doar răul provoacă nemulțumire și tristețe. Fiecare om poate deveni un izvor de iradiere activă a formelor concrete ale binelui. Primind harul, omul este ridicat la alt plan de existență, care transfigurează lumea din jur. Prin înviere, întreg universul va ieși de sub incidența legilor coruperii.

Când patimile stăpânesc mintea noastră, ne despart de Dumnezeu și ne fac să ne ocupăm doar cu ele. De aceea, războiul cu propriile patimi este urgența majoră din viața noastră. Suferințele altora sunt cele mai potrivite prilejuri de manifestare ale iubirii concrete. Făcând binele, scutim lumea de răul nostru și acesta este cel mai mare bine pe care îl putem face. Fiind ocupați mereu cu binele, nu avem timp să gândim răul.

Faptul că am fost creați fără să fim întrebați nu este o constrângere a libertății. Suntem liberi să fim ambasadori ai binelui, nu ne constrânge nimeni. Doar cine vrea își asumă Crucea. Este o alegere conștientă, care atrage consecințe importante. Este o adeziune bazată pe iubire, nu pe frica de pedeapsă. Este, în cele din urmă, o întâlnire între îndrăgostiți. Părintele Stăniloae ne spune că românescul cuvânt derivă din latinescul conventum, care înseamnă tocmai convenție, întâlnire. Prin Cuvânt, ne împărtășim de iubirea veșnică, ne întâlnim cu Cel iubit. Doar că locul de întâlnire este Crucea.

Dumnezeu nu îi distruge pe cei ce Îl neagă, ci le lasă o formă de existență reală. Doar că lumina binelui este pentru aceștia un chin prea mare. Dumnezeu nu este mai puțin Dumnezeu prin necredința lor. El nu este un Bine mai mic prin răutatea lor. El nu se răzbună pe aceștia, nici nu îi este frică de ei. Dar este păcat de locul liber lăsat de ei în rai. Ar fi putut să se lase salvați, să nu se învârtoșeze inima lor din pricina răutății.

Datorită învierii lui Hristos, nu mai există pericolul ca umanitatea să dispară ca specie. Omul nu este îngrozit atât de propria moarte, ci de posibilitatea ca întreaga omenire să dispară. Odată alungată această temere, omul poate munci nestingherit la propășirea binelui, așteptând cu răbdare înfrângerea răului. Dumnezeu nu regretă că a creat lumea, chiar dacă unii nu au ales să lupte de partea binelui. Răzvrătirea este o abatere gravă, o anormalitate. Nimic natural nu se împotrivește Lui, deoarece nimic nu a fost creat având ceva reprobabil în existența sa.

Puterea binelui se descoperă în iubirea Sa copleșitoare. Cei ce nu cinstesc pe sfinți, călăuzele binelui, neagă – de fapt – posibilitatea existenței unei vieți de sfințenie, neagă efectele iubirii divine și pun sub semnul îndoielii viața veșnică, reducând totul la profitul imediat, efemer, compromițător. Cine neagă reperele binelui, adesea numește minciuna ca fiind adevăr, boala ca fiind sănătate, iadul ca fiind rai. Fără sfinți, totul este pe dos. Cei ce au biruit deja îi pot ajuta din plin pe cei ce încă mai luptă.

Dumnezeu nu este un Judecător distant, Care doar ne iartă prin Hristos în virtutea promisiunii formale, ci vine la noi și ne îmbunează. El vine ca un Doctor, care extirpă tumorile răului. Medicamentul poate fi amar, dar eficient. Cine refuză leacul, rămâne să agonizeze la nesfârșit. De aceea, Biserica nu a fost niciodată un forum filosofic, ci o bolniță a răniților de pe frontul duhovnicesc, unde infirmierii sunt sfinții.

Cât de frumos ar fi ca întreg universul să devină o împărăție a luminii! Toată omenirea este chemată să se adune (să se regrupeze) în Dumnezeu. Hristos este Capul, în înțelesul că ne recapitulează pe toți în iubirea Lui. Cum moare omul, așa va învia: de moare careva nătâng spiritual, nătâng va învia. Scopul despătimirii este vederea luminii, vindecarea de orbire, tămăduirea minții. Lucrând binele, devenim partenerii Lui. Dumnezeu nu poate să nu fie bun. În asta constă atotputernicia Lui. Doamne, iartă-ne neputința de a primi lumina Ta! Dorul după Tine ne face fețele strălucitoare. Că Tu ești bucuria, desfătarea și slava celor ce Te iubesc!

 

Marius MATEI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.