Dascălul Grigorie

Dascălul sfânt nu pune la îndoială existenţa unui Plan divin. Dascălul sfânt ştie că istoria este o serie de eşecuri şi că se salvează doar cei ce, în final, cred în Dumnezeu (N. Berdiaev). Dar eşecul nu este niciodată al lui Dumnezeu, ci al omului, care îşi ratează vocaţia sfinţeniei. Dascălul sfânt ştie că Împărăţia lui Dumnezeu e în mijlocul nostru. Pesemne că şi iadul e tot acolo.

biserica-si-societatea

Obişnuim în biserica noastră să ţinem cateheze istorice. Am ajuns să le vorbim credincioşilor despre Sfântul Grigorie Dascălul, prăznuit pe 22 iunie. Un mare duhovnic, un mare ierarh al lui Hristos. Pelerinajul credinţei ne poartă către Mănăstirea Căldăruşani, Ilfov, către sfintele lui moaşte. Grigorie este ucenicul marelui Paisie Velicikovski. Traduce operele Sfinţilor Părinţi din greacă. În 1812, pleacă la Athos, împreună cu monahul Gherontie. La întoarcere, Gherontie este ucis de către tâlhari la Plovdiv, Bulgaria. Grigorie scapă! Traduce Vieţile sfinţilor. Are trei principii: adăpost, hrană și cărți pentru văduve, orfani şi săraci.

Este un mitropolit cult și înduhovnicit. Îşi sfătuia credincioşii: „Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să vieţuim cu înfrânare, dreptate şi credinţă. Sfinţii Părinţi sunt doctori iscusiți, care nu mint, să îi chemăm în ajutor. Să punem plasturii lor rănilor noastre. Mai ales că rețetele se dau în dar”. Se opune măririi taxelor şi este exilat la Chişinău. Singura avere din chilie: cărţile. Bucură-te, plidă de înfrânare, chip al blândeţii, fericit dascăl al dreptei credinţe!

Iată pedagogia sfântului: imitarea Învățătorului Iisus Hristos! Ca și Isaac, sfântul își duce lemnele de jertfă și face ascultare față de Părintele ceresc. Viața sfântului este un protest împotriva standardizării burgheze a creștinismului. Sfântul Grigorie de la Căldărușani este dascălul nepătimirii, al păcii sufletului, al biruinței credinței, al îmbibării de virtuți, al întoarcerii la simplitate: doar absența patimilor face simțită prezența lui Dumnezeu. La școala Învățătorului, ne rugăm mai des, postim mai des, ne împărtășim mai des. Sfântul transpune mesajul din Biblie în inima noastră. Este dascălul altruismului, deoarece numai iubirea vindecă și de tulburare și de nepăsare. Fără credință, trăim doar ca să consumăm, având idoli risipa, răsfățul și buiecia.

Imperativul categoric al Dascălului este iubirea ca lege universală. Iar fără faptele iubirii, spune Sfântul Grigorie, religia e doar superstiție și ipocrizie. Sfântul, prin excelență, este un om al rugăciunii: Doamne, dacă ai știi cât am fugit de Tine, până Te-am întâlnit!… Dascălul de la Căldărușani crede în înviere, nu confundă moartea cu cadavrul. Sfântul e nemuritor. Dar a trebuit ca mai întâi să moară.

Proiectul

Sfântul îşi proiectează viaţa dincolo de mormânt! În necazul lui, sfântul strigă către Dumnezeul lui şi El ascultă glasul lui. Ruga lui ajunge până la El, în templul Lui cel sfânt. Nu există dragoste mai mare decât dragostea Lui. Nu există suferinţa iubirii fără răsplata veşniciei. Adevărul sfinţitor este acceptat sau rejectat. Nu poate fi ambalat dulceag, doar pentru a atrage. Straşnic mai suntem iubiţi, nu-i de şagă…

Sfântul primeşte cununa pentru că stăruie răbdător. Este mesagerul care dă de veste. Anunţă bucuria. Sună din trâmbiţă. Strigă de bucurie. Îl recunoaşte pe Dumnezeu ca Împărat. Ştie că nu va mai fi blestem. Nu va mai fi nimic străin de Dumnezeu. Sfântul are încredere că el este al Lui şi că El este al lui. Această încredere nu îl părăseşte niciodată. Este o bucurie. Una permanentă.

Când sfântul Îl aude, este atât de atent la cuvintele Lui, încât uită să mai răspundă. Nu mai poate grăi de uimire (pr. D. Stăniloae). Hristos S-a coborât până la ruina noastră, făcând să ţâşnească lumina Lui. Viaţa nouă care apare în sfânt nu e nici de la el, nici de la lume. Dumnezeu cel transcendent poate umple totul în sfânt. Nimic nu poate mulţumi pe sfânt deplin şi veşnic, decât Dumnezeu.

Sfântul Îl are pe Dumnezeu şi Îl şi caută

Marea întorsătură din viaţa sfântului a fost pocăinţa. Fără Hristos, sfântul este singur, chiar în mijlocul unei mulţimi. De Hristos nu îl desparte nici moartea. Nu se poate ca moartea să Îl încurce pe Hristos. Nicidecum. Sfântul primeşte lumina învierii şi nu mai doreşte lumina lumii. Lumina finită l-ar închide în insuficienţele ei.

Marius MATEI

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.