LOADING

Type to search

Cateheze pentru contemporani (VIII)

Ortodoxie si traire

Cateheze pentru contemporani (VIII)

Share

*Ce ne spune Dumnezeu? Crede numai! Caută prima dată Împărăţia Mea şi toate celelalte ţi se vor adăuga! Dumnezeu ne spune ceva, ne vorbeşte. Înseamnă că ne acordă valoare. Pentru noi este un semn de liniştire, de protecţie. Bucuria vine doar de la Dumnezeu, nu de la oameni. Ne spune cum să ne bucurăm, dar ne dă şi puterea să facem asta. Ne spune ce să facem să ajungem în Rai. Nu există secrete, ne-a spus tot ce era necesar pentru mântuire.

*Cum Se aşteaptă Dumnezeu să fim? Caractere energice. Apărători ai credinţei. Viaţă curată. Bunătate. Dumnezeu este Iubirea de care nu te poţi sătura. Să ne rugăm ca El să ne povăţuiască, să fie centrul vieţii noastre de zi cu zi. Şantierul misionar nu poate fi părăsit. Lucrarea înseamnă să te laşi în voia lui Dumnezeu, să ai încredere în puterea cuvintelor Lui.

*Cum ne ajută Dumnezeu ca Prieten? Ne ascultă. Ne acordă timp. Nu profită de noi. Ne determină să excelăm. Ne încurajează să fim sinceri. Dumnezeu nu ne răspunde după dorinţa noastră, ne răspunde după dragostea Lui. Ne spune că nu trupurile ne sunt nimicite, ci moartea (are cu noi un proiect de Viaţă). Scopul vieţii noastre este dobândirea Sfântului Duh. El ne defineşte exigenţele. Ne transformă viaţa. Ne arată direcţia. Ne ordonează conştiinţa. Rezolvă ecuaţia morţii. Nici un scop nu va avea nici un impact dacă nu este luat în serios. Prea mulţi copii adorabili devin adulţi posaci.

*Cum ne însănătoşeşte Dumnezeu? Printr-o focalizare a noastră pe puterea Lui. Tămăduire, adică identitate, integritate, creativitate. Suntem mai bogaţi decât cei din secolul al X-lea, dar mai neliniştiţi. Risipim mâncarea, iar alţii flămânzesc. Ne credem invincibili. Suntem plini de slavă deşartă. Şi chinezii s-au crezut invincibili (până la venirea mongolilor), şi aztecii (până s-au întâlnit cu spaniolii). Fiecare ajutor acordat altuia acordă un plus de sens. Facem parte dintr-un Proiect mai grandios şi mai de durată decât noi înşine.

*În lupta cu păcatul simţim cât de tare ne-am îndepărtat de Dumnezeu. E dificil să lupţi cu slava deşartă, mai ales dacă o negi. Pocăinţa înseamnă recunoaşterea culpei şi dorinţa de îndreptare. Taina Spovedaniei biruie orice viclenie. Problema este că prea puţini mai cred în această Taină. Prin rugăciune, omul omoară gândurile şi simţămintele păcătoase. Problema este că vorbim atât de mult despre rugăciune tocmai pentru că nu ne rugăm şi simţim că lipseşte ceva esenţial. În lupta cu păcatul, omul cere ajutorul lui Hristos! Se refugiază (ca în vreme de război) în adăpostul sfinţilor. Păcatul a fost zdrobit deja de Hristos! Părintele Andrei Coroian consideră că despre sfinţi trebuie să scrie o generaţie care să se ridice la nivelul lor, nu generaţia noastră leneşă şi comodă. Aşa că vom scrie despre psihologie, despre suflet, despre portiţa de salvare.

*La cât de agasantă este insomnia, nu este de mirare că vorbim despre somnul de odihnă în termeni eshatologici.La cât de dezgustător este un loc cenuşiu şi trist, nu este de mirare că vorbim despre locul cu verdeaţă în termeni eshatologici. La câtă beznă este în noi, nu este de mirare că vorbim despre lumină în termeni eshatologici. La cât de slabi suntem, nici 1000 de cafele nu ne pot dezmetici. Avem nevoie de mai mult, de un divorţ cu trecutul, avem nevoie de Altcineva. La cât de atrăgătoare este blândeţea glasului Lui, este firesc să ne îndrăgostim de El. La cât de oribil este războiul, este firesc să ne dorim pacea Lui. La cât de mult ne-a răvăşit păcatul, este firesc să ne luptăm cu el.

*Hristos ne avertizează că e vorba despre o luptă[1]. Pentru a nu deveni instrument al diavolului, omul trebuie să depăşească etapa de alfabetizare spirituală[2], să-şi folosească armele duhovniceşti dobândite. Problema omului nu e moartea, ci păcatul pătruns prea adânc în fiinţa lui, atât de adânc încât omul nu mai urmează glasul evanghelic.

*Degeaba ameninţă Antihrist, Hristos veghează. Degeaba se apropie moartea, îi urmează învierea. Degeaba se închide pământul, se deschide cerul. Degeaba lumea ne este răpită, Raiul ne e dăruit. Viaţa aceasta se termină, dar se deschid porţile veşniciei. Muncim cam 64.000 de ore într-o viaţă, dar la final nu agonisim nimic fără Hristos.

*Dragostea este luminoasă, o experienţă a dumnezeirii ca taină vie, zice Sfântul Isaac, născut în Qatar, Episcop de Ninive (Mosul), cunoscut cu numele de Sirul[3]. Această dragoste stă la baza Planului veşnic şi este singurul mijloc prin care omul poate ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu. A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-I simţi prezenţa. Are dreptate sfântul sirian să afirme că în om se află o uşă, care se deschide într-un spaţiu generos şi nelimitat. Un adevăr neaşteptat. Această lume interioară ne aparţine. Omul se pedepseşte singur atunci când respinge soluţia dragostei. Mila divină îi îmbrăţişează pe toţi. Da, deoarece harul străpunge împietrirea inimii.

*Harul este, aşadar, puterea de a învinge păcatul: în inima curată se imprimă cerul nou. Dragostea divină este pentru întreaga creaţie. Dragostea este unica eliberatoare a omului din pribegie şi – mai ales – din disperare. Astfel, omul ajunge să cunoască răbdarea şi puterea lui Dumnezeu. Nu e suficient ca dragostea să existe, trebuie ca omul să o cunoască. Dragostea este o restaurare deplină, deci, mântuirea devine – fără dubii – vindecătoare de înstrăinare. Dragostea este uimire peste aşteptări. Sunt lacrimi care ARD şi sunt lacrimi care UNG, zice Sfântul Isaac. Ard patimile şi ung ca un balsam. Cei îndrăgostiţi plâng de bucurie când se regăsesc după o perioadă de despărţire[4].

*Omul care Îl iubeşte pe Dumnezeu devine mai măreţ decât toţi[5] (îşi pune nădejdea în veşnicie, ceva ce pare imposibil). Înainte de Hristos, toată iubirea părea pierdută (imposibil de recuperat). Să speri în iubirea veşnică părea o absurditate.

 

Marius MATEI

___________________

[1] Răzvan Codrescu, O introducere în creștinism, Christiana, București, 2016, p. 255.

[2] Bogdan Aurel Teleanu, Fântâna ortodoxiei. Un îndreptar duhovnicesc pentru copii și părinții lor, Lumea credinței, București, 2013, p. 122.

[3] Valentin Vesa, Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul, Renașterea, Cluj-Napoca, 2013, p. 13.

[4] Roy Baumeister, Sensuri ale vieții, ASCR, Cluj-Napoca, 2011, p. 197.

[5] Soren Kierkegaard, Frică și cutremur, Humanitas, București, 2005, p. 66.

Bibliografie

 

BERGER, CALINIC, Teognosia. Sinteza dogmatică și duhovniceascăa părintelui Dumitru Stăniloae, Deisis, Sibiu, 2014.

BERNEA, ERNEST, Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, Predania, București, 2010.

CODRESCU, RĂZVAN, O introducere în creștinism, Christiana, București, 2016.

COMTE-SPONVILLE, ANDRE, Cea mai frumoasă istorie a fericirii, Art, București, 2008.

DOLTO, FRANCOISE, Evangheliile și credina față în față cu psihanaliza sau Viața dorinței, Metafraze, București, 2017.

EAGLEMAN, DAVID, Incognito. Viețile secrete ale creierului, Humanitas, București, 2017.

HICK, JOHN, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcedentul, Herald, București, 2012.

KLEIN, STEFAN, Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, Humanitas, București, 2017.

KRAIOPOULOS, SIMEON, Despre patimi și rugăciunea minții, Bizantină, București, 2017.

KOGOULIS, IOANNIS, Îmbisericirea elevilor. Pentru o educație religioasă liturgică, Deisis, Sibiu, 2012.

LAMB, WILLIAM, Scripture. A Guide for the Perplexed, Bloomsbury, London, 2013.

MANOILESCU-DINU, NATALIA, Iisus Hristos în lumina Sfintelor Evanghelii, Bizantină, București, 2004.

MATSOUKAS, NIKOLAOS, Cărțile Bibliei, Bizantină, București, 2016.

MCGRATH, ALISTER, The Lanscape of Faith, SPCK, London, 2018.

MIRONESCU, ALEXANDRU, Calea inimii. Eseuri în duhu Rugului Aprins, Humanitas, Bucureti, 2019.

NEEDLEMAN, JACOB, De ce nu putem fim buni?, Curtea veche, București, 2008.

NEWBERG, ANDREW, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, Curtea veche, București, 2008.

PARASCHIV, TEODOSIE, Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu, Adenium, Iași, 2014.

PERROT, ETIENNE, De la Dumnezeu la zei. Un drum al împlinirii, Nemira, București, 2015.

PUIG, ARMAND, Iisus, un profil biografic, Meronia, Oradea, 2017.

SCHLOSSER, JACQUES, Iisus din Nazaret, Corint, București, 2003.

SOLOMOVICI, TEȘU, Talmudul. Cartea sfântă a evreilor, Teșu, București, 2008.

WARD, KEITH, Marile întrebări din știință și religie, Curtea veche, București, 2011.

VERMES, GEZA, Chipurile lui Iisus, Nemira, București, 2014.

WOJTYLA, KAROL, În mâinile Domnului, Humanitas, București, 2015.

WRIGHT, N.T., Creștin pur și simplu. De ce are sens creștinismul, Deisis, Sibiu, 2016.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *