Cea mai răspândită tactică a ienicerilor era atacul pe neașteptate. Azi ar fi numiți teroriști, la câtă cruzime manifestau! Ei bine, tânărul Efrem nu a vrut să ajungă criminal, ci s-a retras la mănăstire, pentru a nu fi înrolat. Otomanii au măcelărit toți călugării, dar Efrem a scăpat, din pronie divină. Era într-o peșteră, se ruga, turcii nu l-au văzut. A fost capturat ulterior, după ani de zile, și supus la chinuri groaznice. A suferit moarte martirică, asemeneni primilor creștini și zecilor de mii de mucenici din perioada de dominație otomană. A ales mai degrabă să fie ienicerul lui Hristos și să surpe planurile necuratului. Sunt foarte multe mărturii despre harul dat de Dumnezeu Sfinților, ca să ne ajute. Iar Sfântul Efrem este deosebit de iubit la noi. Este aliatul nostru: „Vă voi ajuta pe mulți, înainte să vină suferințele!” Așa i s-a adresat Sfântul maicii Macaria de la Nea Makri, cea care a descoperit sfintele lui moaște, după 500 de ani de la trecerea la cele veșnice.
Marele Mucenic a înțeles că a-L urma pe Hristos înseamnă a accepta să fii crucificat împreună cu El. Așa că ne învață să purtăm crucea unei mucenicii răbdătoare. Prin semne și minuni, ne reamintește adevăruri uitate și neglijate. Ne îndeamnă la simplitate și bunătate, în vremuri de delăsare și îmbuibare. Nu caută senzaționalul, ci discreția și gingășia. Este un protector al cauzelor disperate. Aduce nădejde celor zdrobiți. Și ne arată tuturor că nu putem înainta fără smerenie și iubire.
Spiritualitatea de astăzi este ca o pânză freatică peste care s-a turnat beton. Dar izvorul Sfântului Efrem țâșnește la suprafață. Ienicerul lui Hristos știe că este păcat să nu facă binele pe care poate să-l facă. Nu poate renunța, pentru că la mijloc este mântuirea multor suferinzi. El ne amintește că bunurile lumești sunt doar merinde pentru drum, iar bunurile veșnice sunt pentru sosire. Atunci când ne amăgim că facem voia lui Dumnezeu, dar de fapt facem doar voia noastră, Sfântul Efrem intervine subtil, pentru a ne reloca pe Cale.
Lumea suferă, pentru că nu își vindecă rănile. Pentru că a pierdut harul și nu îl mai poate recupera singură. Sfinții reechilibrează universul. Pentru ei, Dumnezeu ne mai ține încă în viață. În războiul nevăzut, avem nevoie de ienicerii duhovnicești. Avem nevoie de Sfinți. Dumnezeu nu a venit la noi cu mâinile goale, ci ne-a adus darul de a fi invincibili în luptă, dacă urmăm pilda Sfinților, a celor care au biruit deja. Sfinții din vechime se roagă pentru noi din Rai! Este un sentiment extraordinar pentru un creștin începător. Când nu mai putem, aliații cerești intervin prompt. Și ne pot ajuta, dacă știm cum să le cerem asistența.
Cea mai bună unealtă, care va trece peste toate obstacolele, este rugăciunea. Omul are mii de gânduri zilnic. Majoritatea sunt negative. Majoritatea se repetă. Dar cele mai multe nu se vor adeveri niciodată. Prin rugăciune, respingem aceste gânduri. Chiar dacă nu înțelegem poate în detaliu, Acatistul Sfântului Efrem, cel rău îl înțelege și pleacă.
Suntem cerșetorii harului, iar Sfântul Efrem este curierul. Prin Sfinți, Dumnezeu ne vindecă de tristeți apăsătoare. Ne atrage atenția asupra faptului că păcatul este direcția greșită a vieții. Bătălia decisivă s-a dat deja pe Cruce. Știm Cine a învins. Dumnezeu ne dă întâlnire pe Cruce, iar Sfântul Efrem ne înlesnește acest privilegiu, ca să nu fim doborâți pe drum.
Sfântul îşi vede fragilitatea îmbrăcată în puterea lui Dumnezeu cel nemuritor