Ce mai sfinţesc români

Când un taximetrist, sătul de reparaţiile pe care trebuia să le facă săptămânal amărâtei de Dacii cu care-şi câştiga existenţa, din cauza arhimediatizatelor gropi din carosabil, a apelat la ajutorul unui preot ca să facă o sfinţire vehiculului, ziarele de scandal s-au grăbit să relateze evenimentul în mod ironic, speculând senzaţionalul. Accentul a fost pus pe incompetenţa primarilor de a rezolva acest coşmar edilitar, ca şi cum numai o stare de disperare extremă ar putea aduce pe un creştin în situaţia de a cere ajutorul Celui de Sus pentru apărarea bunului său de rele. În realitate, sfinţirea unei maşini, a unui vapor sau avion de către preot, nu este ceva ieşit din comun, un fapt  bun de scris numaidecât cu litere de o şchioapă pe prima pagină a ziarelor Este vorba de o practică creştină, care la noi, numai după decembrie ’89 a început să fie vizibilă.

Tradiţia ierurgiilor

Toate binecuvântările şi sfinţirile de care se bucură creştinul în timpul vieţii se numesc ie­rurgii. A­ces­tea sunt, aşa cum defineşte dicţionarul ortodox, „slujbe oficiate de preoţi sau episcopi, care au me­nirea de a scoate credincio­şii, natura şi lucrurile ce îi înconjoară de sub puterea vrăjmaşului şi de a-i sfinţi, a-i curăţa şi a-i binecuvânta, prin pogorarea asupra lor a harului şi a puterii dumnezeieşti. Spre deosebire de Taine, la ierurgii primează credinţa primitorului pentru a se înregistra efectul sluj­bei“. Scopul ierurgiei este de a-l purifica pe omul credincios şi firea înconjurătoare în care trăieşte el, adică, vietăţile şi lucrurile de care are nevoie pentru trai sau pentru viaţa sa materială şi spirituală. După formă, structură externă sau lungimea lor,  ierurgiile se pot împărţi în trei categorii: rugăciuni, rânduieli şi sluj­be. Cele mai scurte ierurgii sunt alcătuie dintr-o simplă rugăciune sau molitfa. Spre exemplu: ru­găciunea pentru binecu­vân­tarea salciei, citită în Du­­mi­nica Floriilor, sau ru­gă­ciu­nea pentru bi­ne­cu­vântarea strugurilor, citită pe 6 august, de Schim­barea la Faţă. Cele mai importante şi mai lungi ie­rurgii sunt cele care poar­tă titlul de slujbe.

De la icoane la calorifere

Există rugăciuni speciale, care se citesc de că­tre preot, pentru ogra­dă, vie, pomi şi fructe, grădini, holde, ţarină, animale, pentru oprirea ploilor abundente ori pentru secetă, pentru izbăvirea de cu­tre­mur, pentru cei ce călătoresc şi pentru cei ce nu pot dormi, pentru copiii care nu reuşesc să înveţe etc. Se rostesc rugă­ciuni pentru binecuvântarea instituţiilor sau aşeză­min­te­lor, la inaugurarea unor firme sau spaţii comerciale. La românii orto­docşi se mai sfin­ţesc: icoanele, statuile, fântâ­nile, plăcile comemorative, steagurile, troiţele, crucea care se aşază la căpătâiul mortului în cimitir, bărcile, uneltele, hainele etc. Vasile Ioana, un preot inimos de la „Biserica Dintr-o zi“ din Bucureşti, a sfinţit mai multe ca­lo­rifere, cum­pă­rate cu banii strânşi de la credincioşi, pe care le-a oferit apoi săracilor din Pa­rohia sa. Majoritatea cre­dincioşilor de la noi chea­­mă preotul pentru sfin­­ţirea locuinţei sau a te­renului pentru construcţie. Se spune că e bine să se facă sfinţirea casei la fie­ca­re început de lună. Înainte de venirea preotului totul trebuie să fie curat, se spa­lă geamu­rile, uşile, covoa­rele, se vop­sesc duşume­le­le, pentru a respecta acest moment cum se cuvine. Au fost şi cazuri, la ţa­ră, când oamenii au che­mat preotul să sfinţească grajdurile sau coteţele cu păsări, un lucru în totală contradicţie cu rolul acestui act creş­­tin. Alţii l-au chemat pe preot ca să le  sfinţească mobila nouă de bucătărie, apa­ra­tura electrocasnică (ce includea o maşină de spălat cu programe, un robot de bu­cătă­rie, aparatul de aer condiţionat şi un frigider).

Cum se sfinţeşte o maşină

E bine de ştiut că nu orice obiect se poate sfinţi. De exemplu, nu se pot sfinţi verighetele, înainte de cununie, pentru acestea existând chiar slujba de cununie. Unii preoţi spun că nu se pot sfinţi nici cruciuliţele care se poartă la gât, pentru că nu există o rugăciune pentru acestea. Nu acelaşi lucru, însă, se poate spune despre autovehicule pe patru sau mai multe roţi. Pentru acestea există o rugăciune de sfinţire cu totul şi cu totul specială! Pre­otul şi dascălul încep să citească „rugăciunea pentru binecuvântarea maşinii“, iar proprietarul acesteia trebuie să stea alături de ei. Capota este ridicată, în aşa fel încât să se poată stropi motorul cu agheazmă, iar uşile autoturismului şi portbagajul sunt larg deschise. Chiar şi în interiorul maşinii se dă cu apă sfinţită, pe fiecare scaun şi pe volan. În vremea aceasta preotul zice de trei ori: „Se binecuvântează maşina aceasta prin stropire cu apă sfinţită, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!“. O ru­găciune asemănă­toa­re se face şi pen­­­tru binecuvân­tarea elicopterelor, avi­oa­­ne­lor din flotila co­mercială, de pa­sa­geri,  mi­litare sau par­ticulare. Pre­­­otul stro­peş­te cu apă sfin­­ţită motoa­rele, eli­cele, ari­pile, fu­se­lajul. Apoi se urcă în cabina pi­loţilor şi în inte­riorul avionului, dând cu agheazmă pe fie­ca­re loc. De cu­rând, Compania Aus­­trian Air Lines  a sfinţit unul dintre avioa­ne­le sale de pa­sageri pe Aero­por­tul Internaţional Bu­cureşti Otopeni.