Cea mai potrivită analogie pentru veșnicie

În fiecare zi este benefic să ascultăm cel puțin o melodie, să citim cel puțin o poezie, să privim cel puțin un tablou și să folosim câteva cuvinte sensibilizatoare, zice Goethe. Rugăciunea cuprinde toate acestea la un loc, aducând tonalitatea îngerilor, poezia psalmilor, icoanele celor dragi și blândețea pildelor evanghelice. Liturghia este rugăciunea rugăciunilor, muzica muzicilor, icoana icoanelor și șansa șanselor. Câtă vreme există Liturghie, există mântuire. Cine pierde Liturghia, rămâne nevindecat, trist, fără perspectiva unei vieți veșnice. Fiecare Fărâmitură stopează fărâmițarea.

Omul arde în Liturghie, mistuit de iubirea divină. Însă văpaia trebuie întreținută. Cel mai mare pericol este ignoranța: unii pun întrebări, deși răspunsul a fost dat acum mii de ani deja. Liturghia poate fi trăită doar în stare de jertfă. Cu Dumnezeu ne întâlnim pe Cruce. Toți se gândesc să schimbe lumea, uitând să se schimbe pe ei mai întâi (Tolstoi). Liturghia este oportunitatea de a schimba totul în viața noastră. Este un moment de pauză din iureș, de meditație, de reconfigurare.

Fără să știm de ce suntem aici, fericirea este imposibilă. Liturghia ne oferă cel mai multe indicii în acest sens. Pierdem doar dacă ne tot repetăm nouă înșine că am pierdut, deși nici vorbă de așa ceva. Nu e cazul, noi suntem biruitori în Hristos. Liturghia este Victoria la care suntem chemați să fim părtași. Dacă ne tot repetăm că vom pierde, exact asta se va întâmpla. Este momentul să părăsim această deznădejde. Mereu ni se șoptește că nu vom reuși. Este o perfidie. Că nu vom reuși nimic. Este o ispită, iar aceasta trebuie respinsă numaidecât. Fără credință, viața este lipsită de orice sens, de orice virtute, de orice curaj.

Mândria i-a transformat pe îngeri în demoni și smerenia îi transformă pe oameni în îngeri, zice Fericitul Augustin. Liturghia este cel mai sublim exercițiu de smerenie. Omul vrea să fie fericit, cel puțin la nivel declarativ, dar face tot posibilul ca fericirea să devină imposibilă, alegând alternative dăunătoare. Neevitând mândria, omul nu poate înțelege măreția Liturghiei.

Stă în puterea noastră să folosim analogii, când nu putem exprima inefabilul (David Hartley). Liturghia este cea mai potrivită analogie pentru Împărăția mesianică. Fiecare poveste reală este, de fiecare dată, fără sfârșit (Michael Ende). Liturghia este realitatea fără sfârșit a prezenței divine în noi.

Fără bunătate, viaţa ar fi mizerabilă (Naguib Mahfouz). Într-un univers plin de răutate, un om normal devine un erou rar. Binele va învinge, deoarece nu poate fi înfrânt, chiar dacă eroii uneori lipsesc. Cultura morţii nu are nici un viitor. Lumea de azi seamănă cu o femeie însărcinată, cu o sarcină dificilă. Avortul nu e o soluţie. Singurul răspuns în faţa suferinţei este dragostea. Să nu abandonăm lupta de partea binelui, împotriva propriului rău. Expresia dragostei depline este Liturghia. Ochii sunt transparența sufletului, Liturghia este oglinda cerului.

Iisus Hristos este singurul OM indispensabil istoriei universale. În mod cert, unii nu au priceput nimic din cuvintele Lui, zice Sf. Grigorie de Nyssa. Dacă am înțelege cât de profitabilă este credința, toți am fi credincioși. Dacă am avea curajul să mărturisim adevărul, am schimba lumea (Faulkner). Dacă am fi dispuși să ne înminunăm viața, am găsi veșnicia. Nu există altă cale decât Hristos.

De prea multe ori încercăm să spunem în propoziții ceea ce nu poate fi spus despre trăirea liturgică. Se întâmplă prea multe în jurul nostru, mult prea multe. Nu neapărat rele, dar multe, împovărătoare, teribile. Dacă Hristos ar veni chiar acum, oamenii s-ar grăbi să Îl crucifice cât mai repede, ca să își salveze ceea ce ei numesc civilizație. Nu e suficient să ne credem religioși, dacă pacea nu e în inimile noastre. Pământul întreg nu merită să fie dorit, mai degrabă cerul.

Marius MATEI