Cel mai iubit dintre teologi

Ne hranim din invatatura transmisa noua de catre Domnul Iisus Hristos si urmasii Lui. Aici, la urmasi, putem enumera foarte multi (Ioan Evanghelistul, Ioan Gura de Aur, Simeon Noul Teolog, Maxim Marturisitorul, Nicolae Velimirovici, Ioan de Kronstadt si sute de trambite ale Sfantului Duh). Dar cel mai iubit de catre luptatorii contemporani este triumfatorul Dumitru Staniloae, teologul iubirii divine, cel mai mare teolog al secolului al XX-lea. Recitim cartile lui si descifram cheile credintei. Parintele Dumitru Staniloae nu inventeaza, practic, nimic, el traieste, pur si simplu, misterul inefabil al credintei, cel ata de greu de transmis. El nu inoveaza, nu aggiornamenteaza, ci practica Iubirea Logosului, fara remuscari si prejudecati. Se dedica total acestei vieti (asemeni parintelui Constantin Galeriu).

Teologie si traire

Va fi intrebat acelasi lucru: De cate ori L-a rercunoscut pe Iisus Hristos in zdrente si a luat atitudine? Parintele Dumitru Staniloae a fost, intr-adevar, sarea pamantului, asa cum trebuia sa fie. O esenta din care ne hranim si noi acum, cu lacrimi de bucurie. Citind cartile lui, ne dam seama cat de mult am pierdut ani intregi parcurgand cartiusurele de teologie. Abia aici gasim profunzime, adancime, bucurie, traire. Exista multa maculatura pe piata; Parintele Dumitru Staniloae face diferenta. Face parte acum, cu siguranta, din Familia pe care a iubit-o atat de mult. De fapt, Parintele Dumitru Staniloae a tradus operele rudelor sale (Grigorie de Nyssa, Atanasie cel Mare, dar – mai ales – Maxim Marturisitorul). Parintele Dumitru Staniloae nu este un brand. Nu conteaza ca opera sa se vinde sau nu; nu ne intereseaza asta. Ne preocupa, in schimb, siguranta ca teologia lui nu este oscilanta. Cumparand aiurea de pe taraba, risti sa devii eretic, fara sa iti dai seama macar. Citind opera parintelui, ai certitudinea ca pastreaza fidel linia Traditiei. Nu te ratacesti cu un asemeneaghid.

Familia crestina

Personal, sunt foarte legat de cartile sale. Recent, lovit puternic de critici, am fost la un pas sa renunt. M-au razgandit doua mesaje: unul al unei crestine din Iran si un al doilea, neasteptat, al nepotului parintelui Staniloae. Astfel de momente nu pot fi coincidente, niciodata. Ii datorez mult parintelui. Dansul m-a determinat sa citesc (pana in clasa a IX-a nu am citit deloc), sa pricep sa citesc si chiar sa iau notite. Astfel, am mii de notite (acest articol ar putea fi foarte lung, am material…). Bineinteles ca urmaresc tot ce apare despre Parintele Dumitru Staniloae, fie in librarii pe internet. Si de fiecare data ma bucur ca un prescolar (care se joaca, nu are teme sau constrangeri) cand descopar un articol nou, de care nu stiam. Cea mai buna idee posibila a Ziarului Lumina a fost de a publica in fiecare joi cate un cuvant de invatatura al parintelui. Prin asta, m-au fidelizat! Parintele Dumitru Staniloae ne-a tradus in limbaj duhovnicesc toate catehezele posibile: Nu mai exista nimeni ca Dumnezeu! Degeaba cautam aleatoriu, vom fi descumpaniti. Mai mult, toate cuvintele Lui sunt ireprosabile! Pentru ca in El nu exista urma de egoism sau de nesinceritate. El Se smereste mereu; nu vrea sa ni Se impuna. Acum zece ani, oficiam la Turda o slujba de pomenire in cinstea parintelui, impreuna cu pr. Ioan Pintea. Din pacate, interesul tinerilor nu a fost cel scontat…

Liniste, lumina, pace

Parintele Gheorghe Santa indrageste mult motto-ul parintelui Staniloae: Sa il vedem pe fiecare om ca pe Hristos! Pentru ca exista o prezenta a lui Hristos in fiecare om (mai cu seama cand celalalt are nevoie de mine). Fara aceasta credinta, omul se degradeaza. Nu este suficient sa arunca o moneda cersetorilor (ca sa ne descotorosim de ei); trebuie sa fim prietenii lor (aceasta este slujirea). De la Parintele Dumitru Staniloae invatam ca misterul Crucii este taina iubirii ignorate(sau chiar respinse). Tocmai in aceasta respingere se „verifica” iubirea (in gratuitatea ei). Deci, Biserica „sta” pe o iubire rastignita. Parintele Dumitru Staniloae trage un semnal de alarma: Apostolii au castigat atat lume!Acum doar „intamplator” mai castigam cate unul… Ne lipseste „focul” credintei. Numai prin alipirea de Iisus Hristos dispar oscilatia in iubire (intervine consecventa), indoiala / gelozia (intervine fidelitatea) si dezbinarea (intervine partasia Sfantului Duh). Avem nevoie sa recuperam sensul Spovedaniei, ca sa ne marturisim neajunsurile. Il iubim pe Iisus, foarte bine! Dar suntem gata sa murim pentru El?! Da, suntem! Iata hotararea de a Il sluji pe Dumnezeu! Iata promptitudinea de a ne darui lui Dumnezeu. Avem intentii catehetice serioase, sa ne ajute Bunul Dumnezeu! Dumnezeu a luat decizia de a insanatosi aceastageneratie mofturoasa (capricioasa)! Vrem sa facem voia Ta! Vrem sa traim in iubire! Si stim ca ne simtim iertati numai atunci cand nu mai facem pacatul. Parintele Dumitru Staniloae estepedagogul nostru catre Spital. Numai sa respectam tratamentul si vom fi izbaviti.

MM