Celor ce vor să se tămăduiască de la Izvor

Ce ne spune Dumnezeu? Crede numai! Caută prima dată Împărăția Mea și toate celelalte ți se vor adăuga! Dumnezeu ne spune ceva, ne vorbește. Înseamnă că ne acordă valoare. Pentru noi, este un semn de liniștire, de protecție. Bucuria vine doar de la Dumnezeu, nu de la oameni. Ne spune cum să ne bucurăm, dar ne dă și puterea să facem asta. Ne spune ce să facem să ajungem în Rai. Nu există secrete, ne-a spus tot ce era necesar pentru mântuire.

Cum se așteaptă Dumnezeu să fim? Caractere energice. Apărători ai credinței. Viață curată. Bunătate. Dumnezeu este Iubirea de care nu te poți sătura. Să ne rugăm ca El să ne povățuiască, să fie centrul vieții noastre de zi cu zi. Șantierul misionar nu poate fi părăsit. Lucrarea înseamnă să te lași în voia lui Dumnezeu, să ai încredere în puterea cuvintelor Lui.

Cum ne ajută Dumnezeu ca Prieten? Ne ascultă. Ne acordă timp. Nu profită de noi. Ne determină să excelăm. Ne încurajează să fim sinceri. Dumnezeu nu ne răspunde după dorința noastră, ne răspunde după dragostea Lui. Ne spune că nu trupurile ne sunt nimicite, ci moartea (are cu noi un proiect de Viață). Scopul vieții noastre este dobândirea Sfântului Duh. El ne definește exigențele. Ne transformă viața. Ne arată direcția. Ne ordonează conștiința. Rezolvă ecuația morții. Nici un scop nu va avea nici un impact dacă nu este luat în serios. Prea mulți copii adorabili devin adulți posaci.

Cum ne însănătosește Dumnezeu? Printr-o focusare a noastră pe puterea Lui. Tămăduire = identitate, integritate, creativitate. Suntem mai bogați decât cei din secolul X, dar mai neliniștiți. Risipim mâncarea, iar alții flămânzesc. Ne credem invincibili. Suntem plini de slavă deșartă. Și chinezii s-au crezut invincibili (până la venirea mongolilor) și aztecii (până s-au întâlnit cu spaniolii). Fiecare ajutor acordat altuia acordă un plus de sens. Facem parte dintr-un Proiect mai grandios și mai de durată decât noi înșine.

Ne identificăm cu Dumnezeu în Înviere. Suntem beneficiari ai unei mari Făgăduințe. Ca să fim fericiți, să găsim un loc în care să slujim. Să avem încredere că toate cuvintele Scripturii sunt inspirate (notate corect). Forța de coeziune rămâne răbdarea. Păcatul este moleșirea capacității de a avea sentimente puternice. Până la urmă, sămânța Cuvântului va rodi (Hristos nu eșuează). Miriam își salvează fratele (Moise) de la înec. Miriam Fecioara ne salvează pe noi din vâltoare.

Lumea se degradează pentru că îi lipsește Evanghelia. Boala (păcatul) ne desparte de Dumnezeu (implicit, și de Împărăția Lui). Nu există pericolul ca Dumnezeu să nu ne ierte (ci doar ca noi să nu mai credem în iertarea Lui). Abia când vom vedea o lume lipsite de iubire, vom înțelege ce înseamnă ateismul. Cei ce nu au crezut în Dumnezeu nu pot trăi o veșnicie împreună cu El. Să cugetăm la ce este scris în Biblie și să facem întocmai (Iosua 1,8).

Darul se ia abia după ce a avut loc o împăcare. Dacă sunt certat cu cineva, refuz orice dar. Împăcându-mă cu Dumnezeu, primesc darul vindecării sufletului. Chiar dacă nu înțelegi rugăciunea, continuă să te rogi, că diavolul o înțelege și pleacă și te lasă în pace. Citește Sfânta Sriptura ca pe o rugăciune. Cuvântul Lui este inepuizabil, plin de putere. Dumnezeu are generali (Sfântul Dumitru, Sfântul Gheorghe), dar are nevoie și de ostași (aceia suntem noi). Dumnezeu nu a creat dovleacul să crească în stejari, ca să nu ne cadă în cap.

Deși era lovit continuu, Iisus avea o privire blândă. Nu arăta nici un pic de ură sau de răzbunare. Oricine și-ar putut da seama că e nevinovat. Dumnezeu a luat decizia de a însănătoși omenirea. Dacă nu avem duhovnic, să îl căutăm plângând. Dumnezeu este Furnizorul bunătăților din viața noastră. Vrea să se poată bizui pe noi. Sfinții ne atrag spre Dumnezeu cu o forță duhovnicească irezistibilă. Sfântul Gherasim oprește avioanele nemțești. Sfântul Nicodim umblă pe Dunăre. Și ei au fost vindecați, iar acum participă la tămăduirea noastră.

După Învierea Domnului, în fiecare vineri a Săptămânii Luminate creștinii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Acest praznic amintește de o minune săvârșită de Maica Domnului la Constantinopol. Tradiții despre această zi provin din momentul când Leon cel Mare (457 – 474) se plimba printr-o pădure de la marginea oraşului cu puţin înainte de a ajunge împărat. Conform tradiției, acesta întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă dar Leon nu poate găsi apă sub nicio formă. În acel moment, viitorul împărat aude glasul Maicii Domnului, care îi spune că „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. După toate acele căutări , Leon a găsit izvorul iar apa a potolit setea orbului şi i-a redat vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.

Dumnezeu ne tămăduiește de boală, de orice boală.

• Învierea lui Hristos nu este revenire la viaţa biologică marcată de compunere şi descompunere, ci Învierea Lui este trecere la viaţa cerească. Învierea lui Hristos ne priveşte pe toţi. Credinţa în Înviere dă sens vieţii noastre.
• A învia înseamnă a intra în spațiul lui Dumnezeu – o dată pentru totdeauna. Întreaga Evanghelie – de atfel – este un apel la regăsire. Biserica a înțeles că iubirea lui Hristos, arătată pe Cruce, rămâne veșnică, fiind iubire smerită şi răstignită, dar biruitoare prin ­Înviere.
• Lumina învierii clarifică și încântă. Dumnezeu vrea sa ne REPLĂMĂDEASCĂ prin Hristos înviat. Când începe un om SĂ SE GÂNDEASCĂ la Dumnezeu? Când începe un om SĂ NU SE GÂNDEASCĂ la Dumnezeu? Elucidare: Dumnezeu prezintă SUFICIENTĂ ÎNCREDERE. Cine se încrede în înviere, nu are nevoie de un plan de rezervă.  Dumnezeu ne-a dat harul și nu are de gând să ni-l ia.
• Dumnezeu a luat decizia de a însănătoși omenirea. El este Furnizorul bunătăților din viața noastră. Noi nu trăim decât participând la viața lui Dumnezeu. Nicicând Planeta nu a respirat mai necesar îndemnul la trezvie:POCĂIȚI-VĂ ȘI VĂ ÎNTOARCEȚI DE LA TOATE NELEGIUIRILE VOASTRE, CA NECREDINȚA SĂ NU VĂ FIE PIEDICĂ (Iezechiel 18, 30).

Pr. Marius MATEI