LOADING

Type to search

Celor ce vor să se vindece

Ortodoxie si traire

Celor ce vor să se vindece

Share

Suntem de plâns. În indiferența noastră, nici nu realizăm că pierdem războiul. Nu plângem pentru păcate, nu vrem să scăpăm de ele, chiar le hrănim, le strângem în brațe, sărutăm lanțurile și nu vrem să le zdrobim. Ne fandosim, nu suntem onești cu noi înșine. Încă mai socializăm în pronaos, dar nu ne pregătim pentru Minune, vorbim despre colaci, rochii și sarmale. Nu observăm că suntem deturnați. La un moment dat, gloata a virat la stânga și noi după ea. Ne mințim că ne e bine, dar mergem direct spre propriul iad. Vorbim de rai, dar îl ocolim inconștient, din neștiință, uitare și nepăsare. Nu vrem să auzim adevărul. Urechile ne sunt bolnave.Sfinții vorbesc cu toții despre nebunia iubirii. Cât de neînțeleși sunt, pentru că sufletele ne sunt pustii și nu pot fi hrănite de lumina lor. Obligatoriu, schimbarea minții noastre… Toate întâlnirile noastre cu sfinții sunt minunate. Toate oportunitățile vorbesc despre iubire. Despre despătimire. Vindecarea prin credință, singura terapie viabilă. Îi considerăm nebuni pe singurii sănătoși în viață. Încurcăm valorile, nu recunoaștem lumina. Cât de întunecați suntem… Din cauza patimilor, nu din altă cauză. Nu lucrăm virtuțile. Suntem prefăcuți, ipocriți, fariseici. Și nu recunoaștem asta. Ne angajăm în proiecte mari, utopice, dar nu reușim să finalizăm nici proiecte mici. Cum putem scăpa din această înșelare?!… Discredităm imediat o persoană duhovnicească, găsim noi ceva compromițător. Nu reușim să depășim etapa părăsirii slavei deșarte. Ne scăldăm în mândrie, dar o vedem doar în alții. Ne educăm copiii greșit, cum să facă bani, nu cum să ajungă cu Dumnezeu.Nu profităm de ajutorul sfinților. Nu le cunoaștem viețile, nu le citim acatistele, nu îi luăm ca modele, nu mai avem capacitatea de a sesiza pericolele dacă nu pentru noi, măcar pentru copii noștri. Ne lipsesc duhovnicii. Nu pentru că nu sunt, ci pentru că nu îi căutăm, nu vrem să auzim ce au ei de zis, pentru că suntem superficiali. Mediocritatea asta ne va costa, ne va ustura, ne va arde. Nu citim Cartea în duh de rugăciune. Suntem o sumă de negații și riscăm să devenim nulități. Pentru că, plini de patimi, suntem lipsiți de har. Iar lipsiți de har suntem total blocați. Am pierdut bucuria simplă și ne-am lăsat târâți pe treptele infernului. Dar încă mai putem scăpa. Câtă vreme, nu știm, dar mai este vreme. Dumnezeu ne dăruiește timp de întoarcere.

Credința vine din auzire, iar auzirea din cuvântul lui Dumnezeu! Dacă nu cunoști cuvântul Lui, nu ai cum să crezi, nu ai cum să îl trăiești. Nu poți trăi ceva ce nu cunoști. Să citim Sfânta Scriptură, să ne hrănim din ea. Cuvântul – Hristos este izvorul Vieții adevărate. Cine Îl cunoaște pe Hristos, Cel descoperit de Evanghelie, nu mai însetează după cele de dinainte. Devine discipol al luminii. Nu se mai tulbură. Tristețea lui este schimbată în bucurie. Este reabilitat. Pricepe, în sfârșit, că Dumnezeu este iubire. Dacă nu am înțeles asta, am citit greșit. Schimbarea este radicală: privirea devine lăuntrică. Fără Hristos, eu nu pot exista cu adevărat. Dacă nu devin discipolul Lui, nu voi scăpa de pedeapsă. Dar nu Îl iubesc din teamă, ci pentru că altfel nu pot respira. Discipolul este îndrăgostit de Dumnezeu și nu poate trăi fără El nici măcar o clipă.

Dumnezeu ne inițiază în tainele iubirii Sale. Această iubire desăvârșită este singura care ne poate ajuta să învingem egoismul. Datorită acestei iubiri totale, nebune chiar, Dumnezeu permite transfuzia de Sânge salvator. Dacă încă sunt bolnav, e doar vina mea. Iubirea vindecătoare este fără margini.

Plata păcatului este moartea. Deci, trebuia să fim morți. Ceea ce trăim acum este un bonus nesperat. Tocmai de aceea, toată viața noastră I-o dăm Lui, o centrăm pe El. Altfel, plătim. Nu vrem să auzim de pedepse și de iad, dar asta nu e o soluție. Amânarea nu înseamnă că am rezolvat, ci doar că El încă ne îngăduie. Dar nu știm până când. Azi avem o șansă uriașă. Mâine poate fi prea târziu.

Marius MATEI
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

1 Comment

  1. Felicia Popescu 14 februarie 2016

    Adevarata credinta,vine din iubirea aproapelui!Bunul Dumnezeu bate la poarta inimilor noastre,dar cati dintre noi stim sa-i deschidem?Nepasarea,superficialitatea,uneori lenea,duc la departarea de biserica,la intocmirea unor legi pagane si implicit la nerespectarea celor noua porunci,care ar trebui sa ne rasune in urechi clipa de clipa,pas cu pas!Sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu,pe Maicuta Sa Preacurata Sfanta Fecioara Maria si pe iubitii nostrii sfinti sa ne ajute sa uram pacatul si sa ne rugam neancetat!Amin!

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *