Chemarea ca toţi creştinii să fie sfinţi

„… sfinţilor care sînt în Efes” (Efeseni 1:1).

Sfîntul Apostol Pavel îi numeşte pe creştinii din Efes „sfinţi”. El nu îi numeşte sfinţi doar pe unul sau pe doi, nici doar pe un grup dintre ei, ci el îi numeşte sfinţi pe toţi. Oare nu este aceasta una dintre minunile cele mari şi uimitoare ale lui Dumnezeu?!

Căci iată, se făcuseră sfinţi nu oameni trăitori în pustii sau sălbăticie, ci oameni trăitori într-o mare cetate, şi încă una plină de miasmele tuturor desfrîurilor şi idolatriei! Mare minune este aceea ca bărbaţi căsătoriţi ce poartă grijă de familii şi copii, ce fac negoţ şi practică meserii, să fie sfinţi!

Căci cu adevărat îi îndreptăţea la această adevărată denumire a Apostolului marea lor fidelitate şi rîvnă faţă de credinţa creştină, marea sfinţenie şi curăţie a vieţii lor! Dacă acum, în aceste vremuri de pe urmă în care ne este nouă dat să trăim sfinţii au devenit printre creştinii ortodocşi botezaţi excepţii rare şi celor mai mulţi necunoscute, în acele vremuri dimpotrivă, oamenii care, botezaţi fiind, nu erau şi sfinţi, constituiau excepţia.

Sfinţii erau norma printre cei botezaţi.

Prin urmare, nu trebuie să ne mirăm că Apostolul numeşte pe aceşti oameni botezaţi din Efes sfinţi, ba chiar îi numeşte cu un nume şi mai înalt, acela de „fii ai lui Dumnezeu” (Galateni 4: 6). Însuşi Hristos Domnul ne-a dat nouă dreptul să ne numim astfel, atunci cînd ne-a învăţat să ne adresăm lui Dumnezeu ca Tatălui nostru (Matei 6: 9).

O, fraţilor, oare nu zicem noi în fiecare zi către Dumnezeu „Sfinte Dumnezeule!” ? Oare nu numim noi în fiecare zi sfinţi pe Sfinţii Îngeri? Oare nu numim noi în fiecare zi pre Maica lui Dumnezeu „Preasfîntă” ? Au nu tot astfel îi numim şi pe proroci, pe apostoli, pe mucenici şi pe drepţi? Oare nu numim noi sfinte şi cerurile şi Împărăţia lui Dumnezeu? Deci cine va putea să intre vreodată în Sfînta Împărăţie a Cerurilor dacă nu doar sfinţii?

Prin urmare, dacă voim să avem nădejde de mîntuire, trebuie neapărat să nădăjduim şi să ne nevoim întru a deveni sfinţi, încă de aici, de pe pămînt.

O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru, Cela Ce întru cele de sus locuieşti şi întru Sfinţi Te odihneşti, Cela ce pre sfinţi îi chemi la Tine şi le dăruieşti lor mîntuirea, ajută-ne şi nouă întru sfinţenie să ne petrecem viaţa noastră, cu cuvîntul, cu gîndul şi cu fapta, pentru slava Sfînt Numelui Tău şi pentru mîntuirea noastră! Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

‘

Sf. Nicolae VELIMIROVICI

 Proloagele de la Ohrida