Contemplaţie

„Icoana se contemplă, după cum Euharistia se consumă”. Zicea Evdokimov, unul dintre primii mei „îndrăgostiţi” de har. Psihoterapetul meu spiritual, avva G., întăreşte aceasta: icoana se contemplă doar în acordul Psalmilor.

De ce ne retragem în oaze de linişte: ca să ne pansăm rănile sângerânde ale sufletului. Chiar dacă suntem în metastază duhovnicească, Doctorul are merindea salvatoare. Păcatul rămâne pentru noi o boală a voinţei. Ne rostogolim din virtute şi luăm jugul altuia: acum e vremea convertirii noastre.

Mirele Hristos a vindecat firea: tămăduirea a trecut şi la noi. Avva G. are dreptate: luăm drept bine simpla iluzie a binelui, după cum încă din vechime zicea Grigorie de Nyssa. Prin păcat, conform lui Berdiaev, rupem alianţa teandrică, în supunerea faţă de o lume inferioară.

Şi da, e uşor să găseşti păcate… la alţii!

pr. Marius Matei