LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Copiii – tomberon

Share

De vreo câţiva ani încoace, Şcoala românească pe lângă atribuţiile ei de formare şi dezvoltare a personalităţii copiilor încearcă să preia unele dintre problemele sociale cu care ne confruntăm pentru a-şi demonstra, dacă mai era nevoie,capacitatea de furnizor de educaţie cum este numită acum. Cenuşăreasă a tuturor bugetelor de după decembrie ’89, Şcoala se străduieşte să intre în graţiile forurilor civice locale, care deţin “pâinea şi cuţitul”la un moment dat, prin acţiuni ce nu urmăresc întotdeauna interesul copiilor. Nu există programă şcolară la orice nivel de învăţământ s-ar situa care să nu conţină şi componenta – educaţie ecologică — fie în trunchiul comun fie ca activitate opţională. În interiorul acestei discipline, copiii învaţă să-şi protejeze propria persoană şi pe a celorlalţi, să contribuie la înfrumuseţarea mediului ambiant, să cunoască şi să respecte natura etc. Dacă-i întrebi ce înseamnă ecologie îţi vor spune că: nu trebuie să aruncăm gunoaie pe stradă, în spaţiile publice ,prin păduri şi poieni şi aşa mai departe. Învaţă astfel că viaţa lor depinde în mare măsură de sănătatea pământului, a apei şi a aerului, ştiu care sunt factorii poluanţi, ştiu că trebuie să ecologizeze locurile unde evoluiază şi, cel puţin în acest domeniu, copiii noştri sunt “tobă de carte”. Pe ei nimeni nu-i întreabă dacă sunt de acord cu poluarea , dacă le place să aibă diferite afecţiuni respiratorii iar adulţii care iau decizii în numele lor nu par să se preocupe prea mult de viitorul sănătăţii lor mentale sau fizice. În schimb tot ei sunt trimişi — culmea — să adune gunoaiele celor care se distrează aruncând saci cu resturi menajere pe câmp , prin păduri sau pe ape. Li se oferă saci, mănuşi ,şepci cu inscripţii cât mai semnificative şi ”la treabă fete şi băieţi că vine wek-end-ul următor şi iar avem de lucru! Adunaţi tot ce găsiţi pe pământ şi în apă.” Ca orice societate de consum care se respect, şi la noi diversitatea produselor consumabile este bogată. Oricine doreşte să vadă cam ce gusturi are românul nu trebuie să mai apeleze la vreo instituţie care face sondaje în rândul populaţiei, poate numai să descindă luni dimineaţa în locurile de popas, de picnic sau oriunde a fost afluenţă de călători şi este de ajuns ca să-şi facă o idee completă. Copiii care vin aici ”să muncească” văd şi ei cam ce preferă plimbăreţii şi colectând, studiază din curiozitate obiectele găsite , se amuză uneori dar întotdeauna se scârbesc. Adună în saci de toate: cutii şi mucuri de ţigări, recipiente de băuturi alcoolice, PET-uri, ambalaje de la alimentele folosite, scutece,haine uzate, cauciucuri, sticlă spartă etc. Dar să nu credeţi că muncesc degeaba! Primesc diplome de “Cel mai bun ecologist “ de la Primăria în arealul căreia se află spaţiile ecologizate în semn de gratitudine pentru serviciile aduse comunităţii.

Noi, românii, avem încă acest cult al copiilor. ”Pentru el muncesc şi trăiesc”. Fiecare părinte îşi încredinţează copilul unei forme de învăţământ pentru ca acesta să fie instruit şi educat. Dar nu întotdeauna legătura care se face între teorie şi practică este benefică. Aşa cum este cazul colectării gunoaielor. Un aspect însă trebuie să fie bine înţeles. De multe ori copiii sunt derutaţi de realitatea în care trăiesc. La şcoală învaţă ceva iar acasă văd altceva. S-a demonstrat că, de fapt, ponderea celor care aruncă gunoaie pe unde nimeresc nu sunt copiii ci adulţii. În acest caz, nu-i de-a dreptul inuman să-i punem pe ei să le adune? Îi folosim ca pe nişte bumeranguri în încercarea de a-i pedepsi pe adulţii pe care nu-i putem controla altfel. Ne transformăm copiii în tomberoane umane obligându-i să vadă tot ce are societatea mai urât. Oare nu putem face mai mult de atât? În virtutea cărui ideal ne expunem copiii riscului de a se contamina cu diferiţi germeni patogeni care ţopăie prin gunoaiele abandonate de cei lipsiţi de cel mai elementar bun-simţ? Altă soluţie nu se poate găsi pentru rezolvarea acestei problem, care a depăşit de mult graniţele ţării noastre? Trebuie neapărat să apărem în faţa lumii ca fiind un popor nesimţit care-şi ţine copiii în cea mai neagră mizerie? Aleşii noştri, legiuitorii, nu sunt preocupaţi de sănătatea şi fericirea neamului? Sau poate aşteaptă să ne prindă fiecăruia câte un cip la codiţă ca să rezolve astfel problema!

Apropo: cei care nu pot dormi de grija respectării ” drepturilor superioare” ale copilului n-au nimic de spus în privinţa asta? Ori, pe domniile lor, îi preocupă numai scoaterea icoanelor şi a religiei din şcoli ?

Tudora Luca

2 Comments

  1. ioDan 13 ianuarie 2017

    Credeți că nu avem legi ? Avem, dar cei plătiți pt. pedepsi pe cei ce le încalcă, se fac că plouă.

    Răspunde
    1. Ioan 20 ianuarie 2018

      Și când te gândești că acești „furnizori” de gunoaie(în locuri nepotrivite), s-au declarat oficial, creștini ortodocși…!
      Un prieten , acum vreo 40 de ani se afla trimis din țară, lucrând ca muncitor în Germania Federală; într-una din zilele
      libere, plimbându-se pe stradă cu alți colegi(români), unul din ei a aruncat pe trotuar un chiștoc, iar o bătrânică s-a
      aplecat, l-a ridicat și l-a pus la coș, fără să-i zică nimic, ci rușinându-l doar din privire. Dumnezeu știe când se vor
      rușina și compatrioții noștri, aruncând gunoaie pe care să le adune alții. Trezește-i, Doamne !

      Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *