Costumul de inger

Am sentimentul că încerc ispitita mâniei pe toţi cei care vor să-mi invadeze viaţa cu planurile lor costisitoare; cu regia lor, cu scenografia lor, dar eu sunt silită să plătesc, deşi nu-mi doresc nimic din ceea ce-mi oferă. Este doar o revoltă pe izbânda deşertăciunii asupra necesităţii, atât de simple, pe care o pretinde viaţa mea, aşa cum am ales-o. Mă doare că nu este apărat copilul, ci vânzătorul, atunci când educatorul pretinde mantie şi butaforie costisitoare, pentru o simplă serbare de gradiniţă. Şi nici măcar nu are delicateţea de a discuta doar cu mine, ci mă interpeleză de faţă cu copilul:

– Dar cum se va simţi comoara dumneavoastră, dacă ceilalţi vor avea acest costum şi ea nu? (deja fetiţei i-au dat lacrimile). Este o firmă recunoscută care ne oferă aceste servicii, îi şi filmează la serbare, continuă tovarăşa, dar banii trebuie să-i daţi acum.

Asta înseamnă că va trebui să lucrez o duminică, pentru a face rost de ei. Decizia mea este simplă şi i-o spun pe loc:

– Nu va veni în ziua serbării.

– Vai, dar este întâi iunie, cum puteţi să vă discriminaţi aşa copilul… Ce inimă aveţi…

– O inima pentru Hristos, spun în şoaptă, şi mi-e ciudă că nu am altă metodă de revoltă contra deşertăciunii cu care copiii sunt obişnuiţi încă de mici, din prima instituţie de învăţământ.

Copilul nu plânge, este doar nedumerit:

– De ce, când ne-a împărtăşit părintele Cosmin pe toţi copiii de la grădiniţă, nu ne-a cerut bani pentru mantia de înger?

– Fiindcă Iisus vi le-a dăruit chiar El, când sorbeaţi din linguriţă minunat Sângele Său. Toţi aţi aţi avut mantie de înger.

– Da, şi chiar au participat îngeri adevăraţi atunci! spune înfiorat copilul. Aceea a fost o sărbătoare mai mare decât asta la care nu merg, nu-i aşa?

– Mult mai mare…

– Mare de tot, confirmă copilul.

Simt o uriaşă recunoştinţă pentru părintele Cosmin Bratu, pentru jertfa sa de timp şi rugăciune, prin care pregăteşte copiii pentru consolările pe care Hristos le acordă, celor care-L primesc. Spre deosebire de mulţi contemporani ai noştri, aceşti copii vor alege cu graţie între costumul de înger şi şorţul de vânzător.

Elena Frandes