Costumul de inger

Am sentimentul că încerc ispitita mâniei pe toţi cei care vor să-mi invadeze viaţa cu planurile lor costisitoare; cu regia lor, cu scenografia lor, dar eu sunt silită să plătesc, deşi nu-mi doresc nimic din ceea ce-mi oferă. Este doar o revoltă pe izbânda deşertăciunii asupra necesităţii, atât de simple, pe care o pretinde viaţa mea, aşa cum am ales-o. Mă doare că nu este apărat copilul, ci vânzătorul, atunci când educatorul pretinde mantie şi butaforie costisitoare, pentru o simplă serbare de gradiniţă. Şi nici măcar nu are delicateţea de a discuta doar cu mine, ci mă interpeleză de faţă cu copilul:

- Dar cum se va simţi comoara dumneavoastră, dacă ceilalţi vor avea acest costum şi ea nu? (deja fetiţei i-au dat lacrimile). Este o firmă recunoscută care ne oferă aceste servicii, îi şi filmează la serbare, continuă tovarăşa, dar banii trebuie să-i daţi acum.

Asta înseamnă că va trebui să lucrez o duminică, pentru a face rost de ei. Decizia mea este simplă şi i-o spun pe loc:

- Nu va veni în ziua serbării.

- Vai, dar este întâi iunie, cum puteţi să vă discriminaţi aşa copilul… Ce inimă aveţi…

- O inima pentru Hristos, spun în şoaptă, şi mi-e ciudă că nu am altă metodă de revoltă contra deşertăciunii cu care copiii sunt obişnuiţi încă de mici, din prima instituţie de învăţământ.

Copilul nu plânge, este doar nedumerit:

- De ce, când ne-a împărtăşit părintele Cosmin pe toţi copiii de la grădiniţă, nu ne-a cerut bani pentru mantia de înger?

- Fiindcă Iisus vi le-a dăruit chiar El, când sorbeaţi din linguriţă minunat Sângele Său. Toţi aţi aţi avut mantie de înger.

- Da, şi chiar au participat îngeri adevăraţi atunci! spune înfiorat copilul. Aceea a fost o sărbătoare mai mare decât asta la care nu merg, nu-i aşa?

- Mult mai mare…

- Mare de tot, confirmă copilul.

Simt o uriaşă recunoştinţă pentru părintele Cosmin Bratu, pentru jertfa sa de timp şi rugăciune, prin care pregăteşte copiii pentru consolările pe care Hristos le acordă, celor care-L primesc. Spre deosebire de mulţi contemporani ai noştri, aceşti copii vor alege cu graţie între costumul de înger şi şorţul de vânzător.

 

Elena Frandes

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.