LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Culegerea de jigniri. Sfântul Ambrozie al Milanului

Share

Nu căuta daruri pentru mine, iubitule, vreau numai să-mi vorbeşti frumos.
Oricare ar fi sărbătoarea (moş Nicolae, Naşterea Domnului, ziua sfintei mele protectoare), asta aştept de la tine, un fagure de cuvinte consolatoare, după cum spune Sfântul Ambrozie al Milanului:
„Fagur de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor este vindecarea sufletelor”.
Nu trebuie să-mi faci daruri scumpe. Mă lipsesc de haina de blană pe care mă sileşti s-o probez, de parfumul, cu care oricum nu m-aş da. Îmi ajunge să inhalez tinctura de tuya, care aproape îmi năluceşte parcul cu pini, spre care nu mai pot alerga.

Nu-ţi cer decât darul de a nu-mi spune cu dispreţ:
-Tot tu eşti cea stresată?! Doar te menajează toată lumea. Ştim că în curând vei pleca.
Nu-i obligatoriu să râzi din orice, să faci o poantă şi din suferinţa mea. În autobuz, aud o replică ce se crede şmecheră:
-Nu ştii să cobori pe dreapta, mârlane? Eşti prost, mă. Pe ce lume trăieşti? Dacă eram prost ca tine, muream demult.
-Cum îţi permiţi să te atingi de moartea mea?! dau replica în şoaptă, în locul celui insultat pentru un fleac.
Sufletul meu este bolnav de acreala ta, omule prosper, de văicăreala ta, de „grija” pentru oraşul în care trăieşti. Seara nu pot să adorm, ascultând comentarii de înfricoşare (să vedeţi ce-ar fi dacă ar izbucni un incendiu la metrou!).

Fiindcă m-ai rănit, jurnalistule isteţ, aproape nu-mi amintesc numele tău. Dacă îmi simt ultimul ceas apropiindu-se, nu mă ţine la dispoziţia ta, vreau să mă ascund, să cuibăresc în noaptea mea, ascultând doar foşnetul de aripi ale Îngerului. Dacă n-ai un cuvânt bun pentru mine, nu-mi pune buletine de ştiri, fără valoare de adevăr. Mi-aş fi dorit mai curând să mă linişteşti cu o muzică de Massnet, Thais poate… Ştiai că, apropiindu-se de moarte, ca să se odihnească puţin de durerile pământeşti, sufletul se cere legănat ca un prunc?!

Diseară am să-mi fac culcuş într-o încăpere fără televizor, pe o saltea, ca să pot adormi copilăreşte.

Doar o pătură să-mi pun deoparte, fiindcă pe jos e mai frig şi de cum apune soarele, încep frisoanele. Ai obervat asta cumva?!
Aş fi vrut să mă laşi să trăiesc alergând, nu aşteptând cu ştergarul pe braţ, înăbuşindu-mi proiectele, schimbându-mi ritmul gândului şi natura lui (gând activ, gând creativ, gând slujitor, gând contemplativ), în funcţie de agenda ta.

Iartă-mă, iubitule, dar de-acum eu sunt cea ocupată: vreau să mă gândesc cu seriozitate la moartea mea.
Intuiesc strâmbătura Îngerului şi îi desluşesc gândul: Oare ce ar transmite Iisus, dacă ar intra în direct, anume pentru tine? Instantaneu, conexiunea se produce. Nici un bruiaj nu mai interferează, aud cu limpezime dulce-aspră Vocea Sa:
– Încetaţi să spuneţi că sunteţi obosiţi, că sunteţi slabi, că oasele voastre sunt dureroase. Nu credeţi că Eu sunt peste toate astea? Sunteţi concentraţi pe voi şi deveniţi slabi când nu vedeţi nici un mijloc de a ieşi dintr-o neiertare. Ce-ar fi să vă rugaţi?!
Sfinte Ambrozie al Milanului, bucură-te, că m-ai făcut să tânjesc la această consistenţă a cuvintelor, pe care tu ai deprins-o încă din copilărie!
Încet, sufletul meu părăseşte culegerea de jigniri, agonisită de-a lungul zilei şi percepe zborul micilor îngeri ai consolării. Nu pot fi albine, la ceasul acesta al iernii!
Elena Frandes

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *