Cum te vei numi credincios?

Cazând din Împaratie, adica din vederea Ta, Mântuitorule, ce alta mântuire, ce alta mângâiere sau în ce alt loc le vom putea gasi? într-adevar, nicaieri nicidecum, chiar daca unora li se pare în chip nebunesc, caci nebun e cel ce spune aceasta. Dar poate ca, raspunzând, cineva va spune acestea:

 

— Cum nu va fi si un alt loc de mântuire si usurare în afara împaratiei si a locului dreptilor? — Nebunule, a zis iubirea, n-auzi ca stramosul tau Adam, calcând o singura porunca în rai [Fc 3, 23], a fost dezbracat de slava dumnezeiasca si împreuna cu Eva a fost izgonit numaidecât din rai primind în loc de placere — oh! — moartea nenorocita si viata plina de sudori si osteneli — vai mie! —, fiind rânduiti de El cu dreptate sa traiasca si sa moara? Întelege ca asa va fi si atunci când se va face judecata, pentru ca oricine va fi gasit cu adevarat dezbracat si gol de slava dumnezeiasca precum acela, va fi scos numaidecât afara si din rai si din Împaratie si din camara de nunta cereasca [cf. Mt 22, 11].

 

Chiar daca nu are pacat, daca e lipsit de virtuti, el sta gol. Iar prima dintre toate virtutile, împarateasa si doamna lor, e într-adevar iubirea. Ea este cap, haina si slava a tuturor.

 

Trupul fara cap e mort si fara suflare, iar fara haina cum nu va fi gol? Virtutile fara iubire sunt vestede si nefolositoare, iar cine n-are iubirea e gol de slava dumnezeiasca, chiar daca are toate virtutile; sta gol si, nesuportând goliciunea, ar vrea sa se ascunda [Fc 3, 8], caci având rusinea are si osânda si aude de la Judecatorul a toate „Nu te cunosc pe tine” [Mt 25, 12].

 

Creatorul a venit pe pamânt, a luat suflet si trup, si a dat Duh dumnezeiesc, care este iubirea. Deci, daca vrei si doresti sa primesti Duhul Dumnezeiesc, crede în Dumnezeu, în chip desavârsit, tagaduieste-te pe tine însuti [Lc 9, 23], ia pe umeri crucea si mori prin intentie [cu voia], copile, ca sa te faci partas al vietii vesnice [Lc 9, 23]. Sa nu te amageasca cei rataciti [Ir 23, 32] cu minciunile lor care zic ca aceia care mor vor lua viata dupa moarte, ca nu cumva lasându-te convins de ei sa devii nepasator si sa nu te împartaseste de viata. Asculta cuvintele lui Dumnezeu, asculta-i pe apostoli, asculta-i pe dascalii Bisericii, asculta ce striga Hristos în fiecare clipa: „Râuri din izvorul apei dumnezeiesti celei pururea vii vor curge din pântecele celor ce cred întru Mine” [In 7, 38]. Ce este apa aceasta de care vorbeste, daca nu harul Duhului? Iar pe cei curati cu inima îi fericeste zicând ca acestia vor vedea pe Dumnezeu înca de aici [Mt 5, 5]. Toti apostolii si dascalii striga si ei ca înca de aici primim pe Duhul si pe Hristos Însusi daca e sa ne mântuim. Asculta glasul Stapânului, asculta cuvintele Cuvântului, cum arata ca oamenii primesc înca de aici Împaratia cerurilor, caci zice: „Asemanatu-s-a aceasta cu un margaritar de mult pret” [Mt 13, 45]. Auzind vorbindu-se de un „margaritar”, ce banuiesti?

 

Vei spune oare ca e o piatra sau ca e tinuta sau vazuta cumva? — Departe de mine hula!, spui, caci e [un margaritar] duhovnicesc. — Dar daca nu poate fi tinut, daca e nevazut, cum l-a gasit atunci negustorul care l-a gasit? Unde l-a gasit, cum l-a vazut? Învata-ma! Cum vânzând toate l-a cumparat pe acela pe care nu-l gasea, pe care nu-l vedea, pe care nu l-a luat în sân? Vei învata negresit ca „acela e ca si cum l-ar avea numai prin credinta si nadejde”. Dar Stapânul n-a zis — cum banuiesti tu — ca si-a vândut averile nici numai pentru nadejdea ca va afla, nici numai pentru nadejdea de a primi.

 

Ce va amagiti? Ce va rezemati pe nadejdi desarte? De ce vreti ca prin convingeri desarte sa va faceti vinovati atât de pierzania lor, cât si o aspra pedeapsa pentru voi însiva? Ci El te îndeamna sa-ti gasesti mai întâi margaritarul si, vazându-l nepretuit, sa-l cumperi vânzându-ti toate ale tale. Tu însa spui doar „în nadejde” si te arati astfel nevrând sa cauti, nevrând sa gasesti, nevrând sa-ti vinzi averile si sa iei Împaratia cerurilor, despre care Stapânul a toate a spus ca, daca vrei, e înauntrul tau [Lc 17, 21].

 

Dar poate esti sarac si nu ai nici aur, nici averi, nici bogatie si, auzind ca margaritarul cel nepretuit se cumpara prin vânzarea tuturor averilor, vei spune: „Dar, neavând averi, cum voi putea agonisi acest dumnezeiesc si frumos margaritar?” Despre aceasta te rog sa asculti cu pricepere:

 

Daca ai avea lumea întreaga si cele din lume si risipindu-le le-ai împarti orfanilor, vaduvelor si saracilor lipsiti [Ps 111, 9] si te vei face sarac tu însuti, daca vei gândi întru tine ca ceea ce ai dat e un pret corespunzator zicând: „Dati-mi margaritarul, caci am dat toate ale mele!”, de îndata îl vei auzi pe Stapânul spunându-ti aceasta: „Ce vorbesti de «toate ale tale»? Caci gol ai iesit din pântecele maicii tale si gol vei intra negresit în mormânt [Iov 1, 21]. Dar care spui ca sunt «cele ale tale»?

 

Nu simti ca esti cu totul nebun?” Si nici nu vei lua margaritarul, nici nu vei primi Împaratia. Dar daca-ti vei risipi în întregime toate averile tale sau vei fi foarte sarac si vei veni zicând asa: „Vezi, Mântuitorule, acum o inima si un suflet zdrobit [Ps 50, 19], cumplit pedepsit si ars amarnic! Vezi-ma, Stapâne, gol, vezi-ma lipsit, strain de toata virtutea si foarte sarac si neavând ce sa dau ca sa Te cumpar pe Tine, Cuvinte! Miluieste-ma, Dumnezeul meu, Singurul Care înduri pe cei rai! Caci ce lucru vrednic voi gasi în lume, Dumnezeul meu, ca sa-ti dau drept pret pentru Tine Care ai facut toate?

 

Caci ce ti-a dat desfrânata? Ce ti-a adus tâlharul? Si ce bogatie ti-a adus fiul cel desfrânat, Hristoase al meu?” Spune acestea si vei auzi: „Da, mi-au adus daruri; da, mi-au adus o bogatie; dând ceea ce aveau, au primit margaritarul mai bun decât lumea întreaga. Acestea adu-mi-le si tu, daca vrei, si-l vei primi negresit si tu. Cu acestea vino la Mine, si îndata îti voi arata margaritarul pe care l-au primit aceia si te vei bucura. Chiar daca îti vei da sufletul, crede si socoteste ca lucrul pe care l-ai pus jos nu e de nimic vrednic.

 

Caci, daca vei veni cum a venit la Mine desfrânata [Lc 7, 36], am negresit puterea, am negresit margaritarele pe care, daca le va primi lumea si împreuna cu lumea aceasta alte zeci de mii de lumi, nici un singur margaritar n-ar lipsi din comorile Mele, si-ti voi da si tie un dar cum i-am dat aceleia.” Acestea ti le spune Dumnezeu si te va învata cum a venit la El tâlharul si cum a venit desfrânata, cei ce sunt cântati acum în întreaga lume, cum întorcându-se fiul cel destrabalat degraba a fost primit. „Prin credinta s-a mântuit tâlharul [Lc 23, 39] care a facut multe rele, si pe buna dreptate, pentru ca atunci când toti M-au tagaduit, toti s-au smintit când am fost spânzurat pe lemn, acela a marturisit ca sunt Dumnezeu si împarat si a strigat din inima ca sunt nemuritor. De aceea a primit înaintea tuturor împaratia.

 

Si care cuvânt va înfatisa dorul desfrânatei, dorul pe care-l purta aceea în inima când s-a apropiat de Mine ca de un Dumnezeu si Stapân al celor vazute si nevazute, si mi l-a adus cu bogatie ca nimeni pâna atunci, dar pe care vazându-l l-am si primit? Si nu i-am luat dorul, ci dându-i margaritarul i-am lasat si dorul, ba chiar i l-am aprins înca si mai mult si l-am facut sa se ridice ca un rug mare si am slobozit-o mai de cinste decât fecioarele; caci strabatând dintr-o data ca un zid toata Legea, sau urcând toate virtutile ca pe o scara, a ajuns la sfârsitul Legii care este iubirea [Rom 10, 4; 13, 10] si s-a dus pazind-o nevatamata pâna la moarte.

 

Iar destrabalatul [cf. Lc 15, 11] întorcându-se în chip asemanator s-a pocait din inima cu adevarat si, macar ca era fiul Meu, nu s-a apropiat de Mine ca un fiu al Meu, ci Mi-a cerut sa-l fac ca pe unul din argatii Mei.

 

Nu vorbea numai din gura, ci si din inima, si cele pe care le spunea prin cuvinte le-a aratat prin fapte. Smerenia lui M-a tras spre mila pâna în maruntaiele Mele si de îndata l-am îmbogatit si slavit în scurt timp, caci am vazut ca a venit la Mine din tot sufletul, ca nu si-a întors deloc înapoi cugetul, cum fac multi. Deci oricine vine la Mine asa si cade la Mine cu adevarat — sa auda toata faptura! —, îl voi primi de îndata. Dar oricine vrea sa primeasca cu viclesug harul meu, oricine vine la Mine cu fatarnicie având înauntrul lui rautate sau încrezându-se în faptele lui, ori fiind cuprins de înaltare sau invidie, nu va avea nicidecum parte împreuna cu Mine, Hristos.” Acestea ti le striga Dumnezeu în fiecare clipa tie si prin noi le striga tuturor.

 

Iar, daca vrei, si din altele îti voi arata limpede ca înca de aici se cuvine sa iei întreaga Împaratia cerurilor, daca vrei sa intri în ea si dupa sfârsit [moarte]. Asculta-L pe Dumnezeu graindu-ti iarasi în pilde [cf. Lc 13, 18 sq.]: „Cu ce se va asemana Împaratia cerurilor? E asemenea, ia aminte, unui graunte de mustar, pe care luându-l un om l-a aruncat în gradina sa, si el a odraslit si s-a facut pom mare cu adevarat.” Spune-mi deci, tu cel ce asculti: Ce este grauntele acesta?

 

Ce socotesti ca este acesta? Spune cu îndrazneala! Iar daca nu, îti voi spune eu si voi grai adevarul. Negresit El ti-a spus ca grauntele de mustar e împaratia cerurilor. Grauntele acesta e harul Dumnezeiescului Duh, iar gradina e inima fiecarui om în care cel ce ia Duhul îl arunca si ascunde în adâncul maruntaielor sale, ca nimeni sa nu-L vada, si-L pazeste cu toata luarea-aminte ca sa creasca, sa se faca pom si sa urce spre cer. Deci daca spui: „Nu aici, ci abia dupa sfârsit [moarte] vor lua Împaratia toti cei ce o îndragesc fierbinte”, rastorni cuvintele Mântuitorului si Dumnezeului nostru.

 

Caci daca nu primesti grauntele de mustar, de care vorbea, si nu-l arunci în gradina, ramâi cu totul fara samânta. Dar si daca primesti samânta, dar o înabusi în spini sau o dai la pasari, si ele vor rapi grauntele, sau daca vei lasa din nepasare gradina ta neudata, si samânta nu se va sadi, nu va prinde si nu va aduce roada [Lc 8, 5 sq.], care-ti va fi folosul din samânta? Spune-mi! Sau când altcândva, daca nu acum, vei primi samânta? Dupa moarte, îmi spune, dar gresesti pe cât se pare. Caci în ce gradina îl vei ascunde atunci, te întreb? Si cu ce lucrari îl vei îngriji ca sa se prinda?

 

Cu adevarat, frate, esti întreg plin de ratacire amagita! Fiindca timpul acesta e al faptelor [2 Tim 4, 8] iar cel ce va veni e al cununilor. „Aici sa primesti arvuna [Efes 1, 13-14], a zis Stapânul, aici sa primesti pecetea [Ap 7, 2; 9, 4]. De aici aprinde-ti candela sufletului tau [cf. Mt 25, 1 sq.], înainte de a se face întuneric, înainte de a se închide usile faptuirii! Daca esti întelept, de aici Ma fac tie si margaritar si Ma las cumparat, aici sunt pentru tine si grâu, si ca un graunte de mustar; aici Ma fac pentru tine si drojdie [Lc 13, 21] si dospesc toata framântatura ta; aici sunt ca o apa [In 7, 37] pentru tine dar Ma fac si foc dulce; aici Ma fac pentru tine, daca vrei, si haina [Mt 9, 16] si toata hrana si bautura [In 6, 55] ta.” Acestea le spune Stapânul. „Iar daca înca din cele de aici Ma vei recunoaste asa, si acolo Ma vei avea facut în chip negrait pentru tine toate. Dar daca pleci nestiind lucrarile harului Meu Ma vei afla acolo numai judecator lipsit de compatimire. […]

 

            Dar daca nu te cunosti pe tine însuti, cum esti, ce fel de om esti, cum vei cunoaste oare pe Creatorul? Cum te vei numi credincios? Cum te vei numi om, fiind bou sau fiara? Vei fi un animal necuvântator/irational ori mai rau decât acestea, necunoscând pe Cel ce te-a creat [Is 1,3]. Cine necunoscându-L pe Acela, va cuteza sa spuna ca este rational/cuvântator? Caci nu este. Si cum ar putea fi, daca e lipsit de ratiune/cuvânt? Iar cel lipsit de ratiune/cuvânt e în tagma [dobitoacelor] celor irationale/necuvântatoare. Daca e pastorit de oameni, va scapa negresit teafar, daca însa nu vrea, ci se apropie de munti si prapastii, va fi hrana fiarelor salbatice [Iz 34, 5] ca o oaie pierduta [Lc 15, 6]. Acestea fa-le si la ele mediteaza, ca sa nu pieri, copile!”

 



Sfântul Simeon Noul Teolog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.