Cuvant catre un sinucigas

Intr-o duminica ma aflam la manastirea parintelui meu duhovnic Sf. Ilie cand am primit un telefon. Era doctorita de la dispensar din sat. Nu vrei sa mergi la tanti Ilina? Tanti Ilina o batrana care sta pe o vale mai izolata unde am avut primul meu atelier cand am venit in zona. Nu vrea sa-si ia medicamentele si ma gandeam ca poate ii bagi mintile in cap. Eu am prea multi batrani si nu mai am radbare cu fiecare.

Ma duc, le spun maicilor si iau binecuvantare de plecare. Ajung la tanti Ilina, pe vale mai sunt doar cinci case, si trei dintre batrane sunt octogenare. Bat, intru, tanti Ilina statea pe  pat se uita la singurul post TV pe care-l prinde: Hora, foarte tulburata. O intreb care-i baiul. Ii spun si pentru ce am venit. Tanti Ilina imi spune ca nepotul ei cel mare vrea sa se spanzure (tanti Ilina are doi nepoti). Ma duc la sopru si il strig pe baiat sa intre in casa.
Tanarul incepe sa-mi spuna ca viata lui nu mai are rost, ca de cand era mic a fost un ratat, tatal i-o murit inecat, parintii fetei si mama lui l-au despartit de fata pe care o iubea, iar aceasta a facut avort, iar de lucru nu gaseste nicaieri. Lumea l-a iubit intotdeauna pe fratele sau mai mic. Acestuia parca ii ies toate, iar lui nimic (fratele lui lucra in Germania) pentru ca intr-un accident cu masina fratelui, acesta n-a patit nimic, dar el a ramas beteag si la picior si s-a lovit si la cap si a trebuit sa stea in spital. In plus, urmarit fiind de parintii fetei pe care o lasase grea, iar s-a ranit si a facut septicemie si era sa moara. De atunci sanatatea i-a ramas mai subreda. Dumnezeu si familia nu-l iubeste pe el, ci toti il prefera pe fratele sau. Omul parea hotarat sa-si ia zilele.
Am inteles atunci ca Dumnezeu potriveste lucrurile in chip minunat si ca de fapt eu nu am mers acolo pentru bunica, ci pentru nepot. Atunci m-am rugat Doamne da-mi cuvant! si iata cuvantul primit:
-Nu-i adevarat ca Dumnezeu nu te iubeste. Dumnezeu pe cel care-l iubeste pe acela mai mult il incearca, desi acest cuvant poate parea pentru noi de neinteles. Chiar daca ai gresit in viata niciodata nu este prea tarziu sa te schimbi si sa te intorci catre Dumnezeu, sa-i ceri ajutorul. In marea sa intelepciune toate incercarile prin care Domnul ingaduie sa trecem sunt ca o pedaogie prin care El vrea sa ne intoarca catre El. Ne ne atrage atentia ca trebuie sa ne schimbam viata. Undeva in sufletul nostru este o tumora care duhneste si care ne otraveste viata incet-incet si pe care trebuie sa o lepadam afara. Domnul ne trage de maneca… El nu vrea decat sa ne smerim si sa spunem un Doamne ajuta-mi!
-Am zis de multe ori, dar nu m-a auzit.
-Asta pentru ca trebuie sa strigi mai tare asa cum a facut orbul care desi toti incercau sa-l reduca la tacere el mai tare striga Iisuse, fiul lui David miluieste-ma! Lui Dumnezeu nu-i plac oamenii caldicei, tocmai prin insistentele noastre dam dovada de credinciosie, adica a faptului ca suntem statornici in credinta. Uite Iov prin cate a trecut si niciodata nu s-a caltinat in credinta, nu a deznadajduit: Domnul a dat, Domnul a luat. Noi ne clatinam pentru ca nu mai avem constinta ca ceea ce avem, ceea ce primim de la Dumnezeu avem si uitam sa-I multumim si pentru bune si pentru rele. De aceea Domnul nici nu ne da. Tot cerem, dar uitam sa multumim. Paraliticul de la scaldatoarea Vitezda cat a asteptat?  Treizeci si opt de ani a suferit pe pat rugandu-se ca Dumnezeu sa-i trimita OM. Vezi noi nu mai avem rabdare. Vrem ca toate sa ne iasa acum cand cerem noi. Si tu oricum nu vrei sa mergi la biserica, nu vrei sa te spovedesti. Dumnezeu nu te poate ajuta cu forta, daca nu faci un pas catre El.
-Dar mie-e rusine! Ce va zice parintele!
-Cand te spovedesti gandeste-te ca preotul e doar un mijlocitor si  ca vorbesti cu Dumnezeu care oricum le vede pe toate pe care noi le facem si bune si rele. Si e bine sa-ti fie rusine, dar gandeste-te daca acum ti-e rusine in fata unui om care chiar preot totusi este si el pacatos, dar cum iti va fi cand te vei afla la Judecata de Apoi in fata lui Dumnezeu cand toate faptele si toate gandurile noastre vor fi date pe fata? Nu e mai bine sa le spovedesti acum ca sa ti se ierte si sa ti se stearga pacatele ? Pentru putina rusine pe care o suferim noi aici in taina spovedaniei, Dumnezeu ne trimite in ajutor harul Sau.
L-am intrebat apoi pe tanar:
-Nu ti s-a intamplat niciodata sa faci ceva si sa regreti apoi? Sa vrei sa schimbi ce ai facut?
Raspunsul a venit:
-Ba da, de multe ori.
-Vezi, asa este si cu sinuciderea, s-ar putea sa faci un gest pripit pentru care daca ai fi trait ti-ar fi parut rau, doar ca acum nu va mai putea sa-ti para rau si sa mai indrepti ce ai facut si iti castigi osanda vesnica. De ce sa te sinucizi azi intr-o zi cu nor cand daca astepti putin maine s-ar putea sa iasa soarele? Maine poate ca iti vei gasi de munca, poate vei intalni o fata cu care sa vrei sa-ti faci o familie, maine poate te vei impaca cu mama ta… Nu e adevarat ca nu te iubeste. A vandut tot ca sa aiba bani pentru operatia ta. Daca te cearta o face din acelasi motiv ca si Dumnezeu pentru ca te iubeste. Noi trebuie sa traim mereu in aceasta nadejde ca Dumnezeu ne va invia si maine poate fi ziua cand Dumnezeu ne va invia din moartea pacatului, a deznadejdii.
Gandul sinuciderii este un gand pe care vrajmasul ni-l strecoara ca sa ne desparta pentru totdeauna de Dumnezeu. El ne aduce in aceasta stare de cumplita deznadejde si insasi deznadejdea este un pacat impotriva lui Dumnezeu… Deznadejdea inseamna fara nadejde, fara nadejde in Dumnezeu. Eu nu te oblig, dar du-te la un duhovnic, de ce nu mergi la parintele batran care va cunoaste de cand erati prunci si care v-a botezat? Spovedeste-te si vei vedea ca harul lui Dumnezeu va goni pe data gandul vrajmasului si va tamadui deznadejdea ta. Spune-i lui Dumnezeu toate lucrurile pentru care iti pare rau, deserteaza in fata lui toata furia si suferinta ta. Si vei vedea ca povara ta este usoara. Si am sa-ti dau o veste buna: Dumnezeu frate te iubeste, tu esti oaia cea pierduta pe care pe mine nevrednica m-a trimis sa o caut!
Raluca Prelipceanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.