LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

De bună voie și nesilit de nimeni

Share

Mintea mea urcă la cer doar dacă este trasă de o căruță cu patru roți. Sfântul Talasie din Libia le numește pe toate patru: liniștea, rugăciunea, iubirea și înfrânarea. Toate cele patru sunt posibile, cu ajutorul harului. Pot să nu fiu agitat, pot să mă rog, pot să iubesc și pot să mă înfrânez, doar să vreau. Totul depinde de voința mea. Cu forța, nimeni nu este urcat acolo. În cer se ajunge doar de bună voie.

Este o căsătorie a Miresei (Biserica, din care fac parte), cu Mirele (Hristos). Este un angajament pe veșnicie. Nimic nu mă va despărți de iubirea Mirelui! Nici măcar moartea. Manevrele lui michiduță dau dovadă doar de invidie, dar eu nu plec urechea la șoaptele lui amăgitoare. Dau dovadă de fidelitate. Și citesc Cântarea cântărilor, scrisoarea Lui de dragoste pentru mine.

Neconstrâns de nimeni, iau legătura cu prietenii Lui, prin bilețele-acatist prin care comunicăm extrem de eficient. Azi am vorbit cu trei arhangheli și le mulțumesc că mi-au răspuns. Azi în biserică am simțit că nu e nevoie ca gloata să fie mai numeroasă, ci mai rugătoare. Că nu au fost doar două sute de credincioși, ci patru sute. Era prezent și îngerul păzitor al fiecăruia.

Ulterior, la înmormântarea bunul Pavel, am văzut multă solidaritate. Nimeni nu i-a obligat pe acei prieteni să participe la rugăciune. Apoi, în casa lăuzei Dana, am simțit multă dorință de cunoaștere a Legământului iubirii. După molitva de opt zile, putea să mă expedieze elegant, cum se întâmplă destul de des. Nimeni nu a constrâns-o să pună atât de multe întrebări duhovnicești.

În Familie, este vital să deosebesc mângâierea Mirelui de lucrarea lui michiduță. Doar cei neatenți își confundă Mirele. Inima mea nu se liniștește, până nu se odihnește în El. Spun adevărul și par slab, dar – mai târziu – asta mă va întări.

Mă rog azi pentru cei nouă copii care au fost martirizați (în antichitate) în Georgia doar pentru că s-au botezat. Nimeni nu i-a șantajat. Doar că iubirea lor pentru Mire a fost extrem de mare. Ei sunt frații mei. Și nu aveau decât opt ani. Nimeni nu mă poate obliga să nu vă spun numele lor: Guaram, Adarnase, Bacar, Vace, Bardzimi, Daci, Djuanșeri, Ramazi și Parsman. Mă rog azi:

  • Doamne, întărește-ne cu harul tău!

Nimeni nu te obligă să citești Cartea. Și sunt atât de mulți care nu au deschis-o niciodată! Cea mai bună Veste nu poate fi tratată cu superficialitate, nu poate fi înlocuită cu știri rele[1]. Un poet georgian avertizează:

  • Nimeni nu poate fi forțat să devină ceea ce nu este.

 

Marius MATEI

____________

[1] Paulin Lecca, Adevăr și pace, Bizantină, București, 2003, p. 154. Vezi și Michel Quesnel, Istoria evangheliilor, Enciclopedică, București, 1996, p. 5, precum și Georges Ory, Originile creștinismului, Științifică și pedagogică, București, 1981, p. 335.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *