Decalogul unei seri de toamnă

 



Să fi bun!

Să fi blând cu cei care nu te iubesc!

Să întinzi mâna celor ce niciodată nu ţi-o vor săruta cu recunoştinţă!

Să ierţi pe cei ce te distrug cu judecăţile inimii lor şi cu complotul frustrărilor ce le poartă în cuget.

Să aduci cerul în ochii închişi şi să laşi nemurirea în cei fără de credinţă.

Să nu te împidedici în vorbele de batjocură ale celor care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu.

Să nu crezi că ostaşul lui Hristos va avea biruinţă prin sabie, dacă el nu cunoaşte mirosul unei flori de pace.

Să nu te însoţeşti cu cei care au adus iubirea în lacrimi confuze, bisericuţe de praf şi pe uliţi surpate.

Să nu te încrezi în răni care nu se închid, ci numai în leacuri care leagă iubirea ta de iubirea lui Dumnezeu.

Să nu ai părtăşie cu cei împătimiţi şi cu idolii pe care îi duc în propriul trup. Ei mereu vor sfărâma orice citadelă spre a-şi sluji „stăpânul”.
Să laşi pace celor ce vor război.

Să binecuvintezi pe cei ce te vorbesc de rău şi au făcut din tine preţul trădării lor.

Să nu te alături celor care din laşitate se ascund după vorbe mari şi niciodată după fapte mari.

 Să fugi de cei ce nu aprind în ei entuziasmul dragostei de Hristos. Nu le ofensa patimile, moartea le este dragă şi distrugerea prin care trec visători.

Să nu te răzbuni pe cei ce se laudă cu preţul vieţii tale.

Să nu faci din oamenii un mit şi nici un mister, ei sunt mereu ape care trec peste pietrele morţii.

Să nu uiţi că raiul te aşteaptă pe tine, doar pe tine.

 

Şi ca dar, de intrare în Împărăţie mai adu pe cineva la poarta desăvârşirii.

 

Un suflet, un gînd, o speranţă! 



 




Avem atâtea daruri calde,
Sunt rănile ce dor,
Că mările ne sunt cuprinse,
În ochi în inimă şi-n dor.


Avem atâtea flori în suflet,
Vibrăm, vibrăm, vibrăm,
Că nici nu vă gândiţi în cuget,
Cum simplu vă iertăm.






Avem atâţia îngeri teferi
Zburăm, zburăm, zburăm,
Că am ajuns în rai luceferi,
Şi nu o să uităm.


Avem iubirea cea mai blândă,
Nu ştiţi, nu ştiţi, nu ştiţi,
Că doar Hristos ne stă pe tâmplă,
Să fim desăvârşiţi.


Suntem lumina care vine,
Din cer, din cer, din cer,
Plătim cu lacrimile line,
Acest sublim mister.
Catalin Dumitrean

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.