LOADING

Type to search

Sf. Ioan Evanghelistul: Despre iubire nu e obositor să vorbești

Ortodoxie si traire

Sf. Ioan Evanghelistul: Despre iubire nu e obositor să vorbești

Share

Iisus îl vede lucrând ceea ce știa mai bine și îl cheamă să Îi devină ucenic. El își lasă barca, tatăl și prietenii și Îl urmează. Nu era căsătorit, era tânăr și energic. Este singurul prezent (dintre apostoli) pe Golgota și primul care vede mormântul gol. Iisus îi sancționează prompt toate pripelile (să vină foc peste păcătoși, să fie sancționat cel care exorciza fără să fie apostol, să fie pus șef în noua Împărăție…). Își recunoaște de fiecare dată greșeala și se angajează cu multă conștiinciozitate să fie cât mai asemănător cu Iisus.

Prezintă realitatea care înalță sufletul până la Dumnezeu într-o evanghelie duhovnicească. Desigur, este Ioan (Yohanan), cel căruia i se încredințează pe Golgota să o ocrotească pe Maica Domnului. Scopul evangheliei este acela de a trezi în om credința în Iisus, de a-l determina pe cititor să părăsească întunericul păcatului și de a se înălța la adevărata lumină.

0000000

Singura cale prin care omul se poate întâlni cu Dumnezeu este iubirea. De altfel, Ioan vorbește despre iubire fără să obosească. Este apostolul iubirii. Suferă persecuții pentru credință și moare înaintat în vârstă, pe vremea lui Traian. Ioan ne descifrează taina iubirii: omul să se lase pătruns de harul divin! Să nu respingă harul, să nu refuze oferta veșniciei. Nu e greu (obositor) să vorbești despre iubire, deoarece mesajul acesta te odihnește, te înflăcărează, te transpune într-o stare inefabilă, în care simți prezența lui Dumnezeu în tine. Dar asta, abia după ce ai golit cu mare grijă toată ura, picătură cu picătură, până la ultima.

Nu poate fi obositor să vorbești despre Cel plin de har și de adevăr, ci epuizant ar fi să nu o faci. Nimeni nu este obligat să creadă. Asta este eliberarea prin credință. Nimic forțat, nefiresc, bizar. Iubirea este modul firesc de a comunica și de a realiza comuniunea.

Doar ura obosește și îmbolnăvește. Lipsa iubirii blochează, panichează și tulbură. Forța harului o simțim tocmai în iubirea sănătoasă, nefalsificată, veșnică. Și pentru că harul este inepuizabil, și iubirea este nelimitată. Lipsa iubirii este extrem de obositoare. Mânia, invidia, lenea, gelozia și lăcomia dereglează activitatea normală trupească și sufletească, pregătind terenul pentru instalarea unor boli grave.

Atunci când aceste patimi persistă, situația se agravează alarmant. Dar însănătoșirea este doar un efect al iubirii. Aceste trăiri nesănătoase pot fi stăpânite (înfrânate) și eliminate, consecința fiind o ameliorare profundă. Blocajele de la nivelul organelor se atenuează. Se recâștigă echilibrul general.

Lipsa iubirii aduce boală. Sufletul suferă, dar nici trupul nu poate funcționa fără iubire și fără un suflet sănătos. Bunăoară, tristețea se acumulează în plămâni, grijile zilnice afectează stomacul, răzbunarea lovește ficatul, iar bucuria nebunească atacă inima. Mai mult, mânia afectează vederea (când vezi negru înaintea ochilor), frica se răsfrânge asupra rinichilor, spaima albește părul. Nemulțumirea slăbește intestinele.

Un om permanent iritat va claca. Furia duce la formarea de cheaguri și la crampe. Tristețea provoacă dispnee, oboseală și dificultăți de respirație. Boala este o sclavie, iar leacul este iubirea necondiționată. Nesiguranța cauzează dureri de spate. Buna dispoziție mărește secreția bilei, iar lipsa acesteia o opresc complet sau parțial.

Problemele splinei arată o incapacitate de exprimare a iubirii (sau o obsesie). Cel îngrijorat de bani va avea dureri de picioare, iar artrita apare la persoanele care nu sunt iubite. Și exemplele pot continua. Am luat aceste idei dintr-un articol al Cameliei Onciu, apărut într-un ziar local brașovean (Monitorul Expres, numărul din 18 noiembrie 2014).

Creștinismul ne învață cum să alungăm starea de oboseală, trăind iubirea (cum să înlocuim viciile cu virtuți). Cum să acordăm timp rugăciunii și milosteniei. Cum să fim neobosiți în a zâmbi altora. Apostolul Ioan arată de ce apare oboseala permanentă: deoarece ai Săi nu L-au primit. Refuzându-L, au rămas obosiți, fără scop și fără mijloace. Despre ce iubire învățăm în Evanghelie? Haideți să citim Evanghelia și să ne lămurim!

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *