Despre netrebnicirea sufletului credincios. Petrecerea în prelungiri
4 noiembrie 2013
Share
La fix, găsesc fraza salvatoare, ca să repornesc motorul. Am fost netrebnicită azi de agresivitatea învăţătoarei care, deşi se sunase de ieşire, m-a dat afară din clasă cu glas mare, ca să nu deranjez, ce? Petrecerea de haloween a copiilor ei! Petrecerea în prelungiri. Poate s-a ruşinat fiindcă i-am cerut fetiţei să se îmbrace mai repede, să plecăm, s-o fi ruşinat că le punea copiilor muzică de venerare a satanei! Ce bună ar fi fost această ruşine. Dar făptura aceasta frumoasă şi delicată, atât de blândă mereu, m-a bruscat cu totul neaşteptat, sfâşiindu-mi sufletul.
Văzându-mă prăbuşită, soţul îmi arată un dirijor care comandă orchestra fără a-şi folosi mâinile, doar sprâncenele; apoi, descoperindu-mă netrebnicită, îşi pune el şorţul de bucătărie, peste costumul cu care este gata să plece la cursuri, dar nimic nu mă amuză, nu-mi reface tonusul.
Cât timp va dura această cădere şi cum voi ieşi din ea?
Doar fetiţa mă bucură, fiindcă de cum am intrat în clasă, mi-a spus fără ezitare că nu i-a plăcut haloweenul. Da, de asta s-a enervat învăţătoarea. Şi nu cu vocea ei didactică mi-a sfâşiat nefericita sufletul, când am venit să-mi recuperez puiul din ghearele celui rău, ci chiar acela i-o împumutase. Învăţătoarea n-a suportat că fetiţa s-a lepădat în faţa tuturor de haloween şi şi-a pus la coş perucile negre cu care a dansat, aruncând umbra îndoielii asupra reuşitei acţiunii sale şcolare.
Trebuie să înţeleg, aşa mă sfătuieşte psihologul meu, cuviosul Paisie Aghioritul, fiindcă altfel nu este ieşire din akedie.
Înţeleg că învăţătoarea a reacţionat la inocenta ofensă a copilului ca la un atac personal şi m-a dat deindata afară, obrăzindu-mă: doar eu eram marele vinovat, care i-a stricat ora. Iartă-mă, Doamne, că n-am avut răbdare să aştept afară, pe băncuţă, ci am intrat în clasa ei, pe teritoriul ei (chiar ca o fiară şi l-a apărat, chiar ca un tigru m-a sfâşiat). Şi doar n-am spus nici un cuvânt de reproş; numai am privit, întrebându-mă în gând: Oare de ziua cui se împărţeau fursecuri şi suc? Cine plătea?! Nici un copil din clasa lor nu era născut în 31 octombrie.
Spune cuviosul părinte Paisie Aghioritul:
„Diavolul nu prea are ce să-i facă unui om indiferent. Însă un om sensibil, dacă se va mâhni, este cuprins apoi de akedie. Trebuie să afle ce l-a mâhnit şi să înfrunte situaţia duhovniceşte, pentru a-şi regasi curajul şi a-i porni motorul din nou. Să ia aminte să nu lase răni nevindecate, căci se va încovoia din pricina lor. Istovirea duhovnicească aduce în continuare cu sine şi pe cea trupească şi îl netrebniceşte. Te duci la medic şi nu-ţi găseşte nimic, pentru că vătămarea a pricinuit-o isptitorul. Câte suflete cu mărinimie şi sensibilitate le văd netrebnicite!”
Din păcate, atmosfera aceea de copii corupţi de curând, m-a contaminat într-o clipă cu nefirescul ei şi mi-a trântit sufletul, ca pe al unui epileptic, la pământ.
Cu câte n-am încercat să-mi repornesc motorul?!
Căci nu trebuie să las vânătaia de suflet să se întindă, să cotropească alte şi alte ceasuri ale zilei, până când totul moare în jur şi nu mai poţi aştepta nici un răsărit de soare, căci oricum, nimic nu mai contează, pentru sufletul care şi-a pierdut bucuria…
De mare folos mi-au fost cele două versuri din Eminescu, de care şi-a amintit Aspazia Oţel-Petrescu, atunci când i s-a prelungit detenţia cu 4 ani, la Mislea, după alţi zece, deja executaţi:
„Înalţă-ne, ne mântuie / Din valul ce ne bântuie”.
Am repetat-o un timp, pe respiraţie. Apoi am putut spune rugăciunea după-amiezii, am făcut tema la franceză şi la engleză cu copilul.
Nici o clipă n-am încercat ură sau dorinţă de răzbunare faţă de învăţătoarea care mă netrebnicise. N-am adunat alte mame, pe care să le asmut împotriva ei. Pentru că Sfântul Ioan Scărarul mă sfătuieşte:
„Ocărât fiind de altul, nu-ţi micşora dragostea faţă de el”.
Si iata, astazi in zori, duc copilul la scoala cu aceeasi dragoste. Dar mi-as dori sa fi fost ultimul haloween din viata scolara romaneasca. Amin.
Elena Frandeş
