Discipolii sunt sub Cruce

Claudia Procula (soția lui Pilat) simte COMPASIUNE și SIMPATIE față de Nazarinean. Caiafa (arhiereul) simte în Nazarinean doar un RIVAL. Sunt două atitudini diferite față de același Străin. Și Claudia și Caiafa sunt personaje bogate, dar iată că se raportează diferit la Noua Veste (nu toți o considerau bună). De Paște, soțul Claudiei ar fi putut elibera UN osândit. La un moment dat, Pilat pare dispus să elibereze DOI osândiți. Mulți dintre cei ce strigă Baraba nici nu știu cine e tâlharul ăsta, dar cuvântul pare o parolă hipnotică. Cei ce URLĂ Răstignește-L pe Cruce pe Rege! nu știau nici ei exact DE CE urlă asta. Era un duh demonic ce domina mulțimea. Noul Paște, Hristos, eliberează TOȚI osândiții. Până azi, mulțimea urlă. Și face alegeri proaste. Mulțimea înfierbântată de ură râde de Hristos, dar râsul acesta demonic va arage consecințe nefaste… Cine nu este cu El, este rivalul Lui. Apropiații Lui sunt casnicii Lui, prietenii Lui.

De ce nu sunt discipolii sub Cruce?! Chiar Iuda din Iskariot putea veni să își ceară iertare, chiar dacă ar fi mers de mână cu Dismas (tâlharul de pe Cruce care s-a pocăit) chiar atunci în rai. Romanii râd de Răstignit, auzind ce îi promite lui Dismas. Dumnezeu moare și oamenii râd! De ce nu sunt sub Cruce cei pe care i-a vindecat și cei pe care i-a învățat? Unde e Jar (cel vindecat la Vitezda)? Unde e Semida (fetița înviată a lui Iair)? Unde sunt acum orbii și leproșii? Au plecat cu toții și L-au lăsat singur. După Înviere, vor reveni la El. Vor ști că sunt răscumpărați cu Sângele Lui, nu cu aur (I Petru 1, 18). Acest Sânge purifică radical omenirea (Apocalipsa 7, 14).

Istoria este timpul iubirii (Cântarea Cântărilor 2, 14), al iertării, al speranței, al credinței. Dar toate aceste roade duhovnicești pot fi culese doar de sub Cruce. Nu te poți hrăni în altă parte. Sub Cruce, discipolul nu mai poate fi lovit de nici o tactică a răufăcătorilor (Psalmul 9, 28). Aici este adăpostul, de aici țâșnește harul iertării.

Sursa: http://www.sfnectariecoslada.ro/

Ucenicii cu crucea goală (fără un trup răstignit pe ea) vor să aibă EI totul sub control, nu-L lasă pe Hristos să se ocupe EL de asta. Discipolii care nu sunt sub Cruce înseamnă că sunt la lipit de afișe cu meritele lor sau în fața oglinzilor, foarte mulțumiți de ceea ce văd. Aceștia nu au nevoie de nimeni, nici de o divinitate. Se simt autosuficienți, sunt încântați de traiectoria vieții lor. Greu se integrează în familii, pentru că familia este o Biserică machetuță, or ei nu prea acceptă modelul acesta, cu Cap. Prea mulți sunt indeciși. Nici nu simpatizează, nici nu rivalizează cu El. Este culmea indiferenței și a egoismului. Aud unde este Farmacia, știu că este Medicamentul pe stoc, dar nu vor să se vindece. Biblia explică limpede motivul: îndărătnicia (precum un copil care nu vrea să mănânce sau să se îmbrace, de parcă i s-ar cere ceva imposibil). Este un RĂSFĂȚ, o BUIECIE. Ne e prea bine, habar nu avem ce este suferința. Nu L-am întâlnit pe Hristos, pentru că nu am suferit împreună cu El pentru toate nedreptățile.

Dumnezeu îngăduie mult obrăznicia noastră și ne amăgim că nu o să fie nici o pedeapsă, că astea-s basme. El primește pedeapsa ÎN LOCUL NOSTRU, dar, fără ADEZIUNEA noastră fermă, Jertfa, care are efect pentru toți, nu poate opera. O oprește libertatea noastră. Cine stă de-a curmezișul ușii, nu poate ieși. Nu vrea să iasă din infern. Nici nu îi place să rostească careva acest cuvânt. Infernul nu există… Este o negare stupidă, diavolească. În fața indiferenței acesteia, măcar noi să nu fim la fel de indiferenți. Putem să îi ajutăm, rugându-ne pentru ei. Sub Cruce, nu mă mai rog pentru mine, mă rog pentru alții. Pe care nu îi judec, nu îi etichetez, nu îi urăsc. Sub Cruce doar am puterea de a îi iubi.

Tot de la poalele Crucii, Sf. Isaac Sirul își încurajează fiii duhovnicești:
,,De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-ţi măcar limba.
Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri.
Şi de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar în trupul tău. 
Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău (pentru acest fapt).
Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău, sau chiar întins pe el.
Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara.
Şi de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi.
De nu eşti curat în inima ta, fii curat măcar în trupul tău.
De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta.
De nu poţi milui, vorbeşte măcar (osândindu-te) ca un păcătos. De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare.
De nu poţi fi sârguincios cu fapta, fii măcar în cugetul tău netrândav.
De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi”.

Marius Matei

Viata mea in Hristos